Tariful vamal și normele de completare a declarației vamale

Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxa vamala perceputa asupra fiecarui produs sau grupa de produse.

Ca regula generala, in acest catalog sunt cuprinse si marfurile scutite de impunere vamala la exportul/importul lor de pe teritoriul vamal al tarii respective.

Legat de tarifele vamale trebuie luate in discutie doua probleme:clasificarea marfurilor in tarifele vamale si formele pe care le imbraca acestea.

1 Clasificarea marfurilor in tarifele vamale

In timp, au existat mai multe clasificari ale marfurilor in tarifele vamale, pe criterii ca:

originea marfurilor (animala, vegetala sau minerala);

gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite).

S-a incercat si o combinatie a acestor criterii si, drept urmare, in perioada postbelica, aceste incercari au fost finalizate in mai multe nomenclatoare speciale de clasificare a marfurilor.

Prima clasificare s-a facut in 1950, de catre Biroul de Statistica al ONU. Acesta a elaborat o Clasificare tip standard pentru comertul international (CTCI). Aceasta clasificare a suferit, in timp, mai multe modificari, din nevoi de ordin statistic, astfel incat sa permita ONU si altor organisme internationale sa poata urmari, la nivel international, evolutia comertului exterior al altor state.

Aceasta clasificare se utilizeaza si astazi, iar statele raporteaza datele statistice care se refera la comertul lor exterior, din punct de vedere al: volumului valoric, structura de marfuri, orientarea geografica a importurilor si exporturilor lor, etc.

La initiativa GATT, in 1950, la Bruxelles a avut loc “Conventia privind clasificarea marfurilor in tarifele vamale”. Conform acestei Conventii, a fost elaborat un nomenclator de baza unic, numit initial Nomenclatorul vamal de la Bruxelles (NVB) si, apoi, Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles (NCCVB).

Acest sistem a fost introdus cu scopul de a usura negocierile tarifare in cadrul GATT. Acest nomenclator este utilizat de toate tarile care au fost parti la GATT (150). OMC a preluat acest nomenclator.

In 1983, la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamala, a fost adoptata o “Conventie privind Sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor”.

Caracteristicile generale ale acestui sistem sunt:

- are la baza cele doua nomenclatoare cel mai larg raspandite (CTCI si NCCVB);

- clasificarea marfurilor, in cadrul acestui sistem, se bazeaza pe criteriul combinat al originii si gradului de prelucrare a marfurilor;

- este flexibil (poate fi utilizat fie ca atare, fie luat ca baza, intr-o forma mai prescurtata sau mai detaliata de clasificare);

Prezinta cateva avantaje fata de celelalte sisteme:

- usureaza derularea schimburilor comerciale internationale, prin faptul ca atenueaza divergentele privind incadrarea tarifara a produselor si, implicit, determina nivelul taxelor vamale aplicate;

- faciliteaza colectarea, compararea si analiza datelor statistice referitoare la modul in care se deruleaza comertul international;

- raspunde simultan necesitatilor de codificare ale autoritatilor vamale, necesitatilor organelor de statistica, ale producatorilor si comerciantilor.

2 Tipurile de tarife vamale

Tarifele vamale simple sunt cuprinse intr-un catalog care are o singura coloana de taxe vamale, pentru toate marfurile, indiferent de provenienta lor. De obicei, acestea sunt taxe conventionale. Acest tip de tarife sunt utilizate de tarile in curs de dezvoltare.

Tarifele vamale compuse sunt acele cataloage ce au doua sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare aplicandu-se marfurilor care provin din anumite tari. Aceste tarife sunt cele mai larg raspandite pe plan international.

In general, tarifele vamale, de toate tipurile, care implica impunerea vamala, sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT, cu conditia sa nu fie prohibitive.

Cu ajutorul lor se protejeaza piata interna si, pe baza lor, se pot negocia concesii tarifare si se pot institui masuri de discriminare in relatiile comerciale cu anumite state.

3 Dispozitii generale privind tiparirea si utilizarea declaratiei vamale in detaliu

1. In aplicarea prezentelor norme, se intelege prin:

a) declaratia vamala primara - formularul utilizat pentru declararea in detaliu a bunurilor clasificate la un singur cod tarifar;

b) declaratia vamala complementara - formularul utilizat impreuna cu declaratia vamala primara pentru declararea mai multor bunuri care se clasifica in coduri tarifare diferite.

2. Declaratia vamala in detaliu se compune, de regula, dintr-un set de 8 exemplare consecutive.

Directia Generala a Vamilor poate dispune, in cazuri deosebite, exceptarea de la depunerea declaratiilor vamale complementare si utilizarea unor coduri simplificate de identificare a marfurilor.

3. Exemplarele declaratiei vamale in detaliu pot fi utilizate:

a) in set complet;

b) fractionat.

4. Exemplarele declaratiei vamale in detaliu au urmatoarea destinatie:

a) exemplarul 1 se pastreaza de catre biroul vamal de expeditie sau export;

b) exemplarul 2 serveste la colectarea elementelor de informatie statistica privind exportul si exportul cu tranzit;

c) exemplarul 3 este destinat expeditorului sau exportatorului;

d) exemplarul 4 insoteste marfurile expediate sub regimul de tranzit si este retinut de biroul vamal de destinatie;

e) exemplarul 5 insoteste marfurile aflate in tranzit pana la biroul vamal de destinatie si este retrimis biroului vamal de plecare, pentru confirmarea incheierii regimului de tranzit;

f) exemplarul 6 este pastrat de catre biroul vamal de import;

g) exemplarul 7 este destinat pentru colectarea informatiilor statistice privind importul si tranzitul;

h) exemplarul 8 revine titularului.

Pentru transferul marfurilor dintr-un antrepozit vamal in altul se utilizeaza exemplarele 1, 4, si 5 si un exemplar 1 suplimentar avand destinatia prevazuta in Regulamentul vamal.

5. In set fractionat, exemplarele declaratiei vamale in detaliu se utilizeaza astfel:

a) pentru export, exemplarele nr. 1, 2 si 3;

b) pentru export, cu tranzit, exemplarele 1, 2, 3, 4 si 5;

c) pentru tranzit, exemplarele 1, 4, 5 si 7;

d) pentru import, exemplarele 6, 7 si 8.

In procedura informatica, utilizarea exemplarelor este urmatoarea:

a) pentru export sau import | 1 | 6 | | 2 | 7 | si | 3 | 8 |

b) pentru export cu tranzit | 1 | 6 | | 2 | 7 | | 3 | 8 | si | 4 | 5 |

c) pentru tranzit | 1 | 6 | | 2 | 7 | si | 4 | 5 |