Circulația turistică

Dezvoltarea turismului,integrarea sa în structura economiilor moderne,în sfera necesitaţilor şi consumului populaţiei se reflectă într-o îmbogaţire continuă a conţinutului sau şi o diversificare a formelor de manifestare.De asemenea participarea la mişcarea turistică a unor categorii sociale tot mai largi,asociată cu varietatea mobilurilor cererii,au favorizat apariţia unor forme de turism,adaptarea lor permanentă la cerinţele turiştilor şi condiţiile călătoriiilor.

În general,forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport,cazare,alimentaţie,agrement) ce alcătuiesc produsul turistic,precum şi modalitatea de comercialiyare a acestuia.

Delimitarea clară a conţinutului fiecărei forme de turism prezintă importanţă pentru identificarea,pe de o parte,a comportamentului vizitatorului în materie de consum şi cheltuieli ,şi ,pe de altă parte,a responsabilităţilor şi obligaţiilor organiyatorilor de vacanţe(touroperatori şi agenţii de voiaj) şi/sau prestatorilor de servicii (societăţi de transport,hoteluri,restaurante etc.).

Formele de turism reflectă structura mediului care le-a generat, adică structura societăţii omeneşti, modalităţile de acoperire a motivaţiilor şi posibilităţilor tehnico-economice de procesare a fenomenului turistic.

În literatura contemporana de specialitate exista diferite clasificări ale formelor de turism dupa mai multe crieterii.

I. Dupa caracteristicile social-economice ale cererii.

Turismul particular – practicat de către persoane cu venituri mari, pe cont propriu. El poate fi efectuat atît in scopuri de tratament cît si pentru odihnă si agrement. In genere se apelează la serviciile unor hoteluri cu confort sporit si chiar de lux ce pot oferi servicii personalizate agreate şi de către oamenii de afaceri sau înalţi demnitari. Tot aici putem include si turismul de croazieră si pe cel de vanătoare.

Turismul social – este practicat cu preponderenta in extrasezon (Programul Litoral pentru toţi) si se adresează în special categoriilor sociale cu venituri mici si chiar foarte mici, el fiind finanţat de către sindicate sau prin cadrul programelor de asigurări sociale. Sunt vizaţi in mod special elevii, studenţii, vîrsta a treia, veteranii de război sau persoanele cu handicap.

Turismul de masa – se adresează unor categorii de populaţie cu venituri medii si submedii si este practicat in vacanţe, concedii sau week-enduri pe întreg parcursul anului in unităţi cu confort mediu sau chiar redus. Constituie insă cea mai mare parte a turismului naţional şi prin practicarea lui se poate realiza o întreţinere a bazei tehnico-materiale turistice pe întreg parcursul anului.

II. Dupa motivaţia generatoare de calătorie.

Turismul de tratament balneo-medical – vine în completarea turismului de odihnă, particularizîndu-l într-o măsura apreciabila prin intermediul curelor profilactice, cure active, post traumatice şi de convalescenţă şi chiar si a celor de întreţinere. El se adresează în mod special persoanelor de vîrsta a treia deşi poate fi practicat cu success şi de către tineri şi vine împreună cu agrementul dirijat specific afecţiunilor tratate, fiind lesne de practicat pe toata perioada anului, sub supraveghere medicală, în sejururi medii sau lungi. El constituie totodată o forma modernă de control si refacere a sănătaţii unei naţiuni şi contribuie la valorificarea superioară a resurselor naturale şi turistice prin realizarea unui coeficient ridicat de utilizare a spaţiilor de cazare si alimentaţie publică.

Turismul de odihnă si recreere – este cea mai frecventă forma de turism întîlnită. Turismul de odihnă este adesea cel practicat în concediul anual, el reprezentînd o formă de relaxare fizică şi intelectuală. Turismul de recreere se referă la sejururi scurte, preferate în mod special de către tineri si practicat mai ales în week-enduri.

Turismul de agreement – este o formă relativ similară celei precendente şi cuprinde vizitarea unor obiective turistice (muzee, case memoriale etc), cunoaşterea de oameni şi locuri noi, de obiceiuri si meştesuguri (tîrguri) şi nu în ultimul rînd participarea la manifestări cultural artistice (concerte, expoziţii, festivaluri etc).

Turismul cultural – cuprinde calatoriile şi participările la festivaluri de artă, care conferă individului ceva mai mult decît ieşirea din cotidian, am putea spune chiar hrana spirituală, răspunzînd motivaţiei de cunoaştere, dezvoltării personalitaţii umane, a modului de viaţă, a comportamentului, vestimentaţiei etc.

Turismul de reuniuni – se referă atît la reuniunile interne cît şi la cele internaţionale (seminare, congrese, sesiuni stiinţifice, conferinte), atît cele pe teme de cultură cît şi cele pe teme stiinţifice, politice, de apărare sau de activitate sindicală. Se desfăsoară pe tot parcursul anului, necesită spaţii speciale de desfăşurare şi dotări de înalt nivel tehnic (traducere simultană in căşti, sonorizare sistem video, retroproiectoare etc), şi servicii de informaţii si telecomunicaţii rapide (internet, fax, telex), transport, cazare, recepţii, cockteil-uri, banchete, transferuri etc. Majoritatea acestor acţiuni necesită simultan şi programe speciale pentru însoţitori (shoping, tururi de oras, excursii) dar şi acţiuni turistice organizate cu toţi participanţii sau numai cu o parte dintre acestia , înainte sau dupa terminarea lucrărilor reuniunilor. Încasările în cazul acestei forme de turism sunt mai mari ca în alte cazuri, şi deci, serviciile aşteptate sunt şi ele la un nivel ridicat, participanţii fiind înalţi demnitari, savanţi, personalitaţi de primă clasă ale lumii.

Această formă este în continuă dezvoltare ceea ce duce inevitabil la creerea de noi spaţii de primire, perfecţionarea personalului dar şi a transportului aerian sau rutier.

Turismul de afaceri – vine în completarea celui de reuniuni, dar are ca principală motivaţie întîlnirea cererii cu oferta în cadrul tîrgurilor, expoziţiilor, a tranzacţiilor sau negocierilor dar şi acţiuni de promovare a unei firme, a unor produse. Principalele demersuri se finalizează cu încheierea unor contracte. Acest turism se desfăşoară tot timpul anul, in spaţii special amenajate pentru expunere, tranzacţionare, beneficiind de servicii de presă, alimentaţie publică, transport de persoane şi mărfuri, cazare, mijloace de telecomunicaţii etc.

Un sector al acestei pieţe o reprezintă şi shopping turismul, prin achiziţionarea unor bunuri în condiţii avantajoase faţă de piaţa proprie (în special în perioada marilor reduceri).

Turismul religios – se practică în masă şi se modernizează continuu, dezvoltînd o cerere specială pentru servicii de cazare, transport, alimentaţie, comercializarea obiectelor de cult şi nu numai, telecomunicaţii, tipărituri şi confecţii specifice (tămîie, lumanări, talismane, cruciuliţe, statuete, icoane etc). Principalele fluxuri turistice de acest gen se indreaptă către: Mecca, Medina, Ierusalim, Vatican, Muntele Athos etc. Anual au loc hramurile unor biserici ce prilejuiesc deplasări de mari mase de oameni pentru a asista la praznice (Hramul Sf. Paraschiva – Iaşi) iar saptămînal, mănăstirile sunt vizitate de un număr mare de oameni.