Elveția

Despre Elvetia întotdeauna s-a vorbit mai putin.La fel ca si celalalte tari europene

minunatiile Elvetiei cu siguranta pot încânta ochii tuturor turistilor. Alpii care par pudrati

cu zahar datorita zapezii si care sunt vazuti printr-un fenomen magic chiar si atunci când

sunt 30 de grade,lacurile imense albastre în care se vad pestii de dimensiuni

impresionante,plantele care datorita climei cresc dublu fata de semenele lor din

România,ciocolata-excelenta de altfel,Zermatt-ul - singura localitate din lume unde nu au acces masinile în afara de cele ale salvarii, politiei si ale pompierilor,Luzern-ul cu podul capelei alcatuiesc acest minunat decor al “tarii cantoanelor”.

Capitolul I

Elemente generale privind Elvetia

1.1 Criterii geografice elvetiene

Fiecare tara îsi are geografia ei fizica. Cea a Elvetiei este „foarte fizica”. Cuvântul este folosit aici nu de dragul superlativului, desi despre aceasta tara „foarte” mica, dar „foarte” interesanta, se poate vorbi folosindu-se în mai multe domenii si unele superlative fara riscul exagerarilor.

Geografia Elvetiei este „foarte fizica” si în sensul robustetei sau performantelor (muntii cei mai înalti ai continentului, cel mai mare numar de lacuri concentrate pe o suprafata de miniatura la întindere), dar si în sensul ca relieful ei a influentat si continua sa influenteze nu numai destinul întregului popor, ci si destinul fiecarui locuitor în parte, orientându-i îndeletnicirile, profilându-i caracterul, determinându-i optiunile si definindu-i stilul de viata.

Situata în inima Europei centrale, tara se defineste fizic ca un castel de ape natural, care-si orienteaza debitul pe toate versantele si in toate directiile: Ronul îsi conduce undele spre Mediterana, Rinul spre Marea Nordului, Innul spre Dunare si prin ea spre Marea Neagra, în timp ce Ticino coboara spre câmpia italiana, unde , prin apele Padului în care se varsa, ajunge la Marea Adriatica.

Castel de ape si reduta naturala în acelasi timp, reduta aproape inexpugnabila////, aceasta o stiu si elvetienii – munteni din tata in fiu – si au învatat sa o stie si vecinii. Daca personalitatea elvetiana implica printre esentialele ei note definitorii vointa de neatarnare, geografia fizica a tarii este factorul care asigura perenitate acestei vointe. Cetatea alpina elvetiana constituie nu numai un cadru, ci si conditia sine qua non a existentei tarii.

Nume oficial: Schweizerische Eidgenossenschaft / Confederation Suisse / Confederazione Svizzera / Confederazium Svizzra (Confederatia Elvetiana). Forma prescurtata: Schweiz / Suisse / Svizzera / Svizzra (Elvetia).

Situare: În Europa Centrala, intre 45 grade 49 minute 08 secunde – 47 grade 48 minute 35 secunde latitudine nordica si 5 grade 57 minute 24 secunde – 10 grade 29 minute si 36 secunde longitudine estica. Limite: Germania, Austria, Liechtenstein, Italia, Franta.

Suprafata: 41 288 km2

Populatia: 7 164 000 locuitori dintre care 19,6% straini; densitataea 153,0 locuitori pe km2; natalitate 13,1‰ si mortalitate 8,5‰.

Capitala: Berna (Bern, Berne), situata în partea centrala a Elvetiei, pe valea râului Aar, într-o zona colinara a Mitteland-ului, la 570m altitudine; 123 000 locuitori. Berna este admisa în 1953 în Confedertatia Elvetiana. Constitutia din 1848 proclama oficial Berna capitala a statului elvetian. În prezent este cel mai important nod de transport al tarii si principal centru balcan.

Limbi oficiale: Germana – elvetiana 63,7% ; franceza 19,2% ; italiana 7,6% ; retroromana 0,6% si alte limbi 8,9%.

Diviziuni administrative: Elvetia este un mozaic format din 23 de cantoane, dintre care 3 sunt divizate la rândul lor in semicantoane. Fiecare dintre acestea poate fi comparat cu un stat mic, independent, având propriul sau guvern, parlament, legi si tribunale. Cantoanele sunt alcatuite din circa 3 000 de municipii care sunt în mare masura autonome.În ansamblu, la aceste cantoane se face referire sub numele de Confederatia Elvetiana (Confederation Helvetica), explicandu-se astfel, în sfarsit misterul initialelor „CH” care apar pe autoturisme.

Sarbatoarea nationala: 1 august (aniversarea crearii Confederatiei Elvetiene – 1291) si sarbatori publice: ziua de Anul Nou – 1 ianuarie, Vinerea Mare, Lunea Pastelui – martie/aprilie, Ziua Înaltarii, Duminica si Lunea Rusaliilor, Ziua Federala a Recunostintei – a treia duminica din septembrie, Ziua de Craciun – 25 decembrie si Ziua Cadourilor – 26 decembrie.