Organizarea și eficiența economică a activităților desfășurate la pensiunea agroturistică Poiană Verde din comuna Slănic Moldova, județul Bacău

I. INTRODUCERE

Turismul rural a fost practicat în România multa vreme în mod neorganizat, rezultând din necesitatea turistilor de a gasi un mod de cazare accesibil si cu un grad de confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacantelor lor. Dupa 1989, s-a manifestat nevoia unei organizari a acestor spatii de cazare, prin omologarea si clasificarea lor. Gama serviciilor s-a îmbunatatit, s-a largit si, astfel, tot mai multi sateni si-au deschis casele pentru a primi turisti. Primele forme ale turismului rural organizat au aparut în zona Rucar-Bran, ulterior înfiintându-se si ANTREC. Dupa aparitia acestei organizatii, în fiecare judet au fost omologate gospodarii si a aparut concurenta, bazata în special pe resursele naturale ale zonei, pe atractiile oferite turistilor. Ca urmare a acestor transformari si a tendintei de modernizare si perfectionare a activitatilor turistice rurale, turismul rural a ocupat si ocupa un loc important în oferta turistica din tara noastra, reprezentând pentru multi dintre noi o alternativa atractiva în vederea petreceri vacantelor si concediilor. Turismul rural si agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativa în România, si se poate afirma ca se aliniaza din ce în ce mai mult standardelor europene din acest domeniu.

Oferta turistică din spațiul rural românesc este destul de diversificată, satisfăcând un registru larg de motivașii precum: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, religie etc. într-un decor natural pitoresc și nepoluat și un ambient arhitectural și spiritual specific principalelor zone etnofolclorice.

Pentru agroturism oferta turistică este alcatuită din pensiuni tuirstice rurale, produse turistice care se individualizează după categoria de confort, mediu natural, construit și spiritual, gastronomia locală. Fermierul sau prestatorul de servicii turistice din spațiul rural, prin trăsăturile psiho-sociale, cultură și educație, profesionalism și responsabilitate, calitățile gastronomice și produsele agroalimentare (specifice conditiilor pedoclimatice) personalizează produsul turistic creat pentru comercializare în aceeasi localitate/zona. De aici și diversitatea, autenticitatea și specificitatea produselor agroturistice din spațiul românesc.

Turismul rural dispune de o ofertă de cazare diversă, utilizând și structurile de primire din mediul rural: hotel, han, motel, cabană, sat de vacanță, celelalte componente ale produsului turistic (gastronomie, artizanat, mediu natural, cultural și arhitectural) fiind comune agroturismului din zona respectivă.

1.1 Conceptul de turism rural și agroturism

Turismul rural și agroturismul sunt doua concepte diferite, deși unii autori consideră că sunt identice. Aceste concepte se identifică până la un anumit nivel, după care se diferențiază.

Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând și agroturismul. Dar, spre deosebire de turismul rural, agroturismul trebuie să respecte o serie de criterii legate de consumatori, precum: șederea în gospodaria țărănească, consumul produselor agricole obținute în respectiva gospodărie, participarea, în limita posibilităților, la diferite activități din gospodărie.

În ceea ce privește produsul turistic rural, acesta constș în a oferi turiștilor servicii, precum: cazare, cazare și mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun și prânz sau cina), pensiune completă (cazare și toate mesele incluse). La acestea se mai adaugă excursii, transport, tratament balnear, participarea la diverse festivaluri și sărbători tradiționale. Acest produs este alcătuit din: componente de bază, care cuprind cazare , alimentație și transport; și componente auxiliare, care cuprind agrement, tratament balnear, activități sportive, etc.

Alegerea unei destinații turistice nu este deloc ușoară, datorită existenței multitudinilor de oferte, a unor nevoi și preferințe diverse. Un rol important în alegerea destinatiei turistice o au următoarele elemente:

• factori naturali: așezare geografică, relieful, hidrografia, vegetația, fauna și clima;

• factori culturali: limba, folclor, politica, religie, artă, știință;

• elementul uman: mentalitatea și ospitalitatea reflectate în atitudinea populației locale, a prestatorilor față de turiști;

• infrastructura generală: telecomunicații, mijloace de transport, aprovizionare cu apă, sisteme de canalizare, structura și aspectul satelor, etc;

• facilități turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentatie, activități sportive, distracții, posibilități de informare etc.

Agroturismul a apărut din dorința de a crește veniturile gospodăriilor rurale, prin valorificarea potențialului economic al acestora. Pentru a caracteriza agroturismul pe segmente specializate, se formulează o mulțime de definiții derivate.

Din punct de vedere a spațiului de cazare, al asigurării bazei materiale, agroturismul poate fi definit ca ”o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodaria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți, care poate deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea turismului.”

Din punct de vedere al activităților care gravitează în jurul gospodăriei țărănețti, agroturismul poate fi definit ca un ”ansamblu de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărăneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinată de timp, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și alte multe alte activități.”