Provincia Bolonia Italia

1. Poziția geografică și clima

Regiunea Emilia Romagna se află în nordul Italiei: se învecinează cu Lombardia, Veneto, Toscana, Liguria, Piemonte, Marche iar la est este scăldată de Marea Adriatică. Suprafața Emiliei Romagna se întinde pe 22.122,85 km pătrați, echivalenți ai 7,3% din teritoriul național. Puțin sub 48% din teritoriul regiunii este constituit din zone de câmpie, o cantitate dublă față de media italiană, 22,1% din zone de deal iar restul, echivalent cu 21,5%, din zone de munte.

Suprafața agrară și forestieră este egală cu 1.643.172 ha, echivalentul a 74,3% din teritoriul regiunii, față de media națională de 73%. Doar pădurile ocupă aproape 404.000 ha corespunzând unui procent de18,2% din suprafața teritorială, față de media națională de 22,7%, cu 10,1 ha pe cap de locuitor față de media naționala de 11,9.

Una dintre principalele caracteristici ale teritoriului este dată de prezența orașelor de dimensiuni medii. Emilia Romagna este,în realitate, o regiune metropolitană policentrică, caracterizată, adică, de prezența unor zone urbane de dimensiuni medii - mici, legate într-un sistem infrastructural eficient de transporturi, care le integrează într-un mod funcțional, atât din punct de vedere urbanistic și social, cât și economic.

Emilia Romagna este în mijlocul unor schimburi comerciale naționale intense cu Țările Comunitare, cu alte țări europene și cu restul lumii. Această intensă activitate este datorată și așezării strategice a teritoriului, care se găsește în centrul liniilor stradale, feroviare și de autostrăzi italiene.

Provincia Bologna se învecinează la nord cu provincia Ferrara, la est cu provincia Ravenna, la sud cu provinciile Pistoia, Prato e Firenze și la vest cu provincia Modena. Din punct de vedere teritorial, aparține în marea sa parte (circa 80% din suprafața provinciei) bazinului râului Rin, care după acela padan, este bazinul cel mai important al regiunii, atât pentru suprafața acoperită, egalăcu 4.172 km pătrați cât și pentru valoarea poluării (estimată ca fiind echivalentă a peste 18 milioane de locuitori). Restul de 20% din teritoriu revine bazinului hidrografic al râului Santerno (est) și pe urma Rinului.

Axa principală de simetrie poate fi găsită în ‘’Via Emilia’’, care străbate provincia Bologna în direcția est-vest sub împărțind teritoriul în două zone principale: la nord teritoriile de câmpie și la 5 sud teritoriile de deal și munte. În zona de câmpie există o activitate agricolă destul de avansată, pe primele locuri la nivel național pentru gama produselor și pentru valoarea producției.

Cereale, fructe și legume, produse zootehnice și derivate, sfecla, caracterizează și definesc producția agricolă bologneză. Zona de deal și de munte prezintă în schimbari mai puțin avansate, însă nu lipsite de întreprinderi productive importante pentru fructe și legume.

Poziția geografică așează provincia Bologna în zona temperată de nord; localizarea între lanțul Appenninilor și Marea Adriatica, la marginea centrului meridional al câmpiei padane, nu influențează profund caracteristicile climateristice și o expune vânturilor din nord-est. Chiar dacă marea se află la o distanță de doar de 50 km, acțiunea sa liniștitoare nu pare să exercite o influență reală asupra temperaturii. Bariera muntoasă, dacă spre occident atenuează afluxul maselor de aer de origine atlantică, la est nu impiedică mișcarea în direcția sud-vest a maselor de aer de origine dunăreană.

Appenninul, care are direcția nord vest - sud est, constituie o barieră naturală pentru masa de aer care vine de la Tirreno și pentru vânturile provenite din sud-vest.