Determinarea Gradului de Atractivitate al Stațiunii Turistice Sinaia

Capitolul I

Prezentarea generală a staţiunii

1.1 Aşezare geografică

Staţiunea Sinaia este aşezata pe valea superioară a Prahovei, în plină zona carpatică, la poalele munţilor Vârful cu Dor, Furnica şi Piatra Arsă. Ea se afla la o distanţă de 122 km de capitala ţării, şi la 49 km de Braşov. Crasul, dispus sub forma unui larg amfiteatru la poalele Bucegilcr, se întinde în partea de nord la locul numit Gură Pădurii, unde este plasat = hanul "Vadul Cerbului", iar spre sus, până dincolo de valea Izvorul Dorului, unde s-a ridicat, în ultimii ani, noul cartier "Platoul Izvor".

Bucegii, situaţi la vest, ca un uriaş "scut de pază" al aşezării, domina Sinaia printr-un abrupt de peste 1000 m. Vârfuri dincolo de 2000 m, strălucind vara în bătaia soarelui, iar iarna sub mantia albă a zăpezii, sunt presărate la marginea marelui abrupt al Bucegilcr, unul dintre cele mai impresionante din câte există în România. În est, Munţii Garbcva îşi întind spinările către sud, inaitand până la Izvorului lui Bogdan, în apropierea vestitelor şi, altădată, temutelor "Cratii". Cele două masive muntoase, Bucegii şi Garbcva, "ocrotesc" localitatea, de-c parte şi de alta, pe o lungime de peste 9 km.

1.2 Căi de acces

Pentru a sosii în Sinaia, din oricare colţ al ţării, există câteva posibilităţi de acces pe cai directe sau mai ocolite, fie pe cale ferată fie pe magistralele rutiere.

Trenurile care opresc în gara oraşului, situată între râul Prahova şi DN1 (E 60) aproximitiv în fata hotelului "Caraiman" vin direcţiile Bucureşti, Ploieşti sau Braşov. Principala magistrala rutieră ce traversează staţiunea de le nord la sud este DN1 (E 60) care face joncţiune cu DN 71 ce vine dinspre Târgovişte, prin localităţile Pucioasa, Fieni, Mcrcieni. Aceasta din urmă, după ce traversează Muntele Păduchiosul, pătrunde în Sinaia în partea ei sudică, intre Podul Izvorul Dorului şi stadionul crasului.

1.3 Scurt istoric

Zona des împădurită de pe valea Prahovei în care se află azi orașul Sinaia era nelocuită în secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici, aflată la poalele Bucegilor, fiind călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între 1690-1695 de către Marele Spătar Mihail Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită așa după călătoria spătarului în Palestina și în peninsula Sinai

La începutul secolului al XIX-lea, întreaga vale a Prahovei era organizată ca o singură comună, denumită Podul Neagului, cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. În 1864, cătunele Posada și Podul Neagului au fost alipite comunei Comarnic.

La 5 august 1866 principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de Sinaia, o comună cu reședința la Bușteni. Un proces-verbal datat 1 decembrie 1874 atestă că reședința comunei Podul Neagului a fost mutată la Sinaia, care și-a primit astfel numele în acel an (de la cel al Mănăstirii Sinaia, al cărei nume provine la rândul său de la cel al Muntelui Sinai).

La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnica și Poiana Țapului. Intravilanul orașului Sinaia a fost astfel desprins din domeniul comunei Podul Neagului, care și-a mutat reședința înapoi la Comarnic. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comuna Predeal, în vreme ce comuna Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnica. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea o populație de 2210 locuitori, o școală mixtă frecventată în 1899 de 103 elevi, hoteluri, gară pe calea ferată Ploiești-Brașov, clinică de hidroterapie și mănăstirea Sinaia.

Tot în acea perioadă, orașul a început să devină unul industrializat, apărând o fabrică de cherestea, proprietatea industriașilor Popovici și Costinescu, ultimul deținând și o fabrică de var hidraulic. De asemenea, în ianuarie 1892 a fost deschisă și o fabrică de cuie de fier, care avea 45 de angajați, români și germani. Din punct de vedere administrativ, comuna era reședința plaiului Peleșul din județul Prahova.

În 1925, Anuarul Socec consemnează că Sinaia avea sistem de canalizare și apă curentă, alimentată din izvoarele Peleșului și Vânturișului, precum și o uzină hidroelectrică de 1500 de cai-putere care alimenta sistemul de iluminat public electric.