Orașul Constanța

Marturii documentare incontestabile de natura arheologica atesta existenta - inca din secolul VI i. H. - a orasului Tomis, pe promontoriul care reprezinta vatra Constantei de astazi.

Tomisul - gazda poetului exilat Publius Ovidius Naso, a fost intemeiat in cadrul unui amplu proces de colonizari grecesti pe tarmul Pontului Euxin, capatand atributele unui oras incepand din secolul IV i. H. Importanta Tomisului a crescut considerabil in vremea imparatului Constantin cel Mare - din al carui nume deriva numele actual al orasului. Supus cavalcadelor popoarelor migratoare, apoi aflat sub stapanirea Imperiului Otoman, orasul a fost prefacut in ruine de nenumarate ori.

Orasul se afla in sud-estul Romaniei, avand iesire la Marea Neagra. Constanta se afla intr-o zona lagunara in partea de nord-est si de est, usor deluroasa in partea centrala si de nord si de campie in sud si vest.

Suprafata teritoriului administrativ este de 1121,66 km2. In aceasta suprafata nu este inclusa si suprafata portului care are 31,82 km2, totalul in acest caz fiind de 1153,48 km2 .

La limita de nord a orasului se situeaza statiunea Mamaia, plaja intinzandu-se pe o lungime de 6 km orientata spre est ceea ce ii confera insorire tot timpul zilei. Din punct de vedere geografic, statiunea Mamaia este o laguna. Din punct de vedere administrativ Mamaia este un cartier al municipiului Constanta. Merita subliniat faptul ca orasul Constanta este lipit in partea lagunara de nord prin statiunea Mamaia de orasul Navodari, in partea deluroasa de nord-nord-vest prin cartierul Palazu Mare de orasul Ovidiu, iar in partea de sud prin portul Constanta Sud de comuna Agigea.

O mare parte din suprafata orasului se afla intr-o zona lagunara, avand lacul Siutghiol ("Ghiolul Mare" in folclorul local, sau lacul Mamaia in limbaj turistic) in nord si lacul Tabacarie ("Ghiolul Mic" in folclorul local) in est-nord-est. Constanta se afla practic pe o insula, municipiul fiind marginit la nord-vest si nord de Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari, la est de Marea Neagra, iar la sud si vest de Canalul Dunare-Marea Neagra. Desi la suprafata orasul nu are nicio sursa de apa curgatoare, in subteran situatia este spectaculoasa. Pe sub Constanta trece un fluviu subteran (Acviferul Jurasic - Superior - Barremian in limbaj de specialitate) care curge cu 2 metri pe zi din directia sud-vest spre nord-est si al carui debit il depaseste cu mult pe cel al Dunarii, fiind cel mai important zacamant de apa potabila din Romania. Toata apa potabila furnizata populatiei orasului este extrasa prin cateva zeci de puturi din acest enorm acvifer subteran si numai consumul industrial se face din sursa de suprafata "Galesu" aflata pe Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari. Din acest motiv municipiul Constanta nu s-a aflat niciodata in situatia de a restrictiona consumul de apa potabila, chiar si in varf de sezon turistic, pe canicula sau secete prelungite.

Clima municipiului Constanţa evoluează pe fondul general al climei temperate continentale, prezentând anumite particularităţi legate de poziţia geografică şi de componentele fizico-geografice ale teritoriului. Existenţa Mării Negre şi, la nivel mai mic, a Dunării, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului şi totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă înregistrată în Constanţa a fost -25ºC, iar cea maximă +38,5ºC. Vânturile sunt determinate de circulaţia generală atmosferică. Brizele de zi şi de noapte sunt caracteristice întregului judeţ Constanţa.