Psihologia educației

Atat d.p.d.v. fizic cat si psihic copilul creste , se dezvolta si se maturizeaza.

Rolul psihologiei copilului in activitatea pedagogica.

Psiholosia scolara si educationala este o latura sau o subdisciplina ce face parte din ramurile psihologiei. Procesul de invatamant are sau ar trebui sa aiba 2 componente majore institutia sau educatia Latura sau componenta instructiva se refera la formarea de notiuni stintifice. Pe baza acestora insusirea de cunostininte generale si pe diferite profile sau specialitati cunostintele acumulate de catre elevi trebuie sa conduca la formarea si dezvoltarea capacitatilor si a proceselor intelective. Prin intermediu carora sa ajunga la rezolvarea de probleme.

Componenta instructiva a invatamantului trebuie sa conduca la formarea de deprindere sau de principi sau abilitati. In domeniul activitati intelectuale, in domenii adiacente disciplinelor ce se studiaza in scoala pt. aplicarea acestora in practica si in sporirea eficientei in activitatile lor pe care le desfasoara , ori atingerea acestor scopuri necesita respectarea anumitor principii legitati si meodelor de predare si invatare din partea dascalului pt. a putea fi receptate si insusite in masura optima de fiecare elev. Parcurgand diferite etape de varsta pe parcursul scolarizarii copilul parcurge o serie de etape in dezvoltare si maturizare psihica respectiv intelectuala pt. a fi in concordanta cu posibilitatile si insusirile si disponibilitatile copiilor de diferite varste, dascalul trebuie sa cunoasca aceste insusiri si particularitati. Numai cunoscandu-le el isi poate organiza activitatea didactica in cunostinta e cauza iar prin respectarea particularitatilor respetive el isi va asigura o buna comunicare cu elevi de varsata respectiva facandu-si accesibil continutul cunostintelor pe care le preda nivelului de receptare si intelegere al elevilor

Ca urmare este necesar ca dascalul sa fie interesat de cunoasterea cat mai profunta a psihologiei ciopiilor la diferite varste pt. a-si asigura o comunicare didactica cat mai adecvata si mai eficienta.

Insa in fiecare clasa in functie de nr. elevilor existenti dascalul trebuie sa tie seama de faptul ca fiecare elev constituiie o individualitate aparte care pedeoparte are o serie de insusiri comune cu aceiasi elevi de aceiasi varsta iar pe de lata parte v-a avea o serie de particularitati si trasaturi individuale, aceste particularitati individuale il separa pe fiecare elev de ceilalti din clasa si ei dau nota lui distincta.

Ca urmare: cunoasterea particularitatilor de varsta si a celor individuale si se impune ca o conditie ‘sine quva non?’ Pt. o buna desfasurare a activitati de instruire si educatie. Numai intr-un astfel de context se poate desfasura activitatea didactica in cunostinta de cauza. Nerespectarea particularitatilor de varsta si acelor individuale ale elevilor de catre dascal poate avea consecinta concretizata in neaducerea continuturilor didactice la nivelul si posibilitatile elevilor ca urmare pot aparea elev ca insucces la invatatura sau pot aparea alte forme de integrare scolara. In cunoasterea si intelegerea copilului exista 3 orientari de interpretare:

- unul genetic

- unul functional

- unul diferential

Perspetiva genetica intelege si explica copilul activitatea si performantele sale din perspetiva dominanta a zestrei sale genetice. Ereditatea si zestrea genetica a copilului, int-adevar unul dintre factori principali ai dezvoltari insa absolutizarea s-a constituie o eroare prin faptul ca ignora sau nu i-a in considerare si celelalte categori de factori care sunt factor de mediu si cei educativi.

Perspectiva functionala- are in vedere performantele copilului pe care le realizeaza la un moment dat, performantele rupte de contextul vietii si activitati reale ale acestuia. Ca urmare este o perspectiva artificiala deoarece a intelege si explica realizarea copilului trebuie sa ne raportam pe deoparte la nivelul calitatilor sau altfel spus al datorari sale si pe de alta parte la trecutul sau, istoria sa pana la momentul respectiv. Ruperea rezultatului de cele mentionate anterior ofera o imagine, fragmentare si incompleta fapt ce conduce la fapt sigur la concluzi eronate.