Psihologia educației - învățarea

Introducere

Învăţarea, ca formă superioară şi complexă de activitate, este guvernată de reguli, principii şi legi proprii. Dacă important este nu numai să învăţăm, ci mai ales să ştim cum să învăţăm şi dacă tinerele generaţii învaţă în mod organizat şi permanent între 10 şi 18 ani de viaţă în instituţii specializate (şcoli, facultăţi), iar apoi toată viaţa, atunci este de neînţeles faptul că lipseşte o pregătire pentru a învăţa. Deşi învăţăm toată viaţa şi ne dăm seama de complexitatea acestei activităţi, nu ştim în suficientă măsură cum să învăţăm eficient, inteligent şi creativ.

Învăţarea este activitatea psihică complexă de însuşire activă a deprinderilor, formare a cunoştinţelor şi asimilare a experienţei sociale ce duce la dezvoltarea personalităţii prin dobândirea de noi capacităţi de a acţiona şi de modificare adaptativă progresivă a comportamentului lui noile cerinţe ale vieţii.

Prin învăţare se înţelege nu numai achiziţionarea de cunoştinţe şi deprinderi, ci mai ales dezvoltarea unor funcţii, capacităţi şi trăsături psihice şi psihosociale ale personalităţii, prin conţinuturi specifice de învăţare: intelect, atitudini, valori, trăsături de personalitate etc. Învăţarea, aşadar, nu se reduce la un simplu proces de achiziţionare, ci este un proces de dezvoltare a întregii personalităţi. Prin conţinuturile de învăţare trebuie să se urmărească mai ales construcţia şi dezvoltarea capacităţilor de învăţare: cei ce învaţă trebuie învăţaţi cum să înveţe. Organizarea conţinuturilor de învăţare pe baza logicii didactice şi a legilor învăţării şi construcţiei intelectului, precum şi ordinea în care diferite conţinuturi sunt învăţate este decisivă pentru eficienţa învăţării.

Câteva dintre regulile mai importante pentru învăţarea eficientă sunt:

- Atunci când învăţaţi trebuie să ţineţi seama de faptul că orice act de învăţare are o dinamică proprie. Astfel, în învăţarea unei lecţii ori a unui curs sau în însuşirea unei deprinderi, indiferent de perioada de timp în care efectuăm acest lucru, trecem prin cateva etape de asimilare, şi anume: o etapă de acomodare cu conţinutul de învăţare (în această etapă, viteza de asimilare a cunoştinţelor şi volumul asimilat pe unitatea de timp sunt scăzute. Cu cât perioada de timp de când nu am mai practicat învăţarea sistematic este mai mare şi cu cât conţinuturile de învăţare sunt mai noi în raport cu ceea ce am învăţat anterior, cu atât perioada de acomodare este mai dificilă şi de mai lungă durată); etapa asimilării rapide şi în cantităţi mari a cunoştinţelor; etapa de relativă stagnare sau chiar regres a ritmului de învăţare, în care familiarizarea intensă cu conţinuturile de învăţare şi scăderea substanţială a gradului lor de noutate creează blocaje, scăderea interesului, apariţia plictiselii. Pentru depăşirea acestei situaţii se recomandă intensificarea efortului voluntar în învăţare, varierea metodelor şi surselor de învăţare; etapa învăţării intensive, în preajma examenelor. Viteza şi volumul de asimilare a cunoştinţelor cresc foarte mult dintr-o dată, nu doar datorită perspectivei de verificare sub imperiul căruia învăţăm, dar şi a experienţei de învăţare în raport cu conţinuturile respective;

- Profunzimea înţelegerii şi activismul intelectual sunt cea mai importantă condiţie a productivităţii învăţării, a însuşirii, reţinerii şi aplicării cunoştinţelor. La baza însuşirii cunoştinţelor stau operaţiile mentale complexe de analiză, interpretare, sintetizare şi structurare a cunoştinţelor pe bază de comparaţii, transferuri, stabilirea de corelaţii şi asociaţii complexe între ceea ce se însuşeşte şi ceea ce se ştie. Astfel, cunoştinţele sunt integrate în sisteme personale de cunoaştere şi individualizate prin comparaţii, clasificări, coordonări şi generalizări;

- Performanţele cele mai mari se înregistrează dimineaţa, între orele 9 – 11 şi după-masa, între orele 17 – 21, iar din punct de vedere al vârstei, între 20 – 45 ani;

- Cromatica ambientală a învăţării este foarte importantă;

- Dezvoltarea unui stil cognitiv flexibil, deschis, creativ, bazat pe strategii de cunoaştere, pe generarea de cunoştinţe noi, emiterea de ipoteze reprezentative;

- Dezvoltarea unei gândiri structural – sistematice, prin efortul de înţelegere a structurii fundamentale a unui domeniu de cunoaştere, prin dezvoltarea capacităţii de a descoperi reguli de organizare raţională a informaţiilor, de selecţie a conceptelor şi principiilor mai importante;

- Folosirea instrumentelor tehnice moderne pentru informarea şi învăţarea eficientă, cum sunt: lectura rapidă, înregistrările audio – video, calculatorul;

- Dezvoltarea aptitudinilor pentru învăţare;

- Fondul afectiv pe care se desfăşoară activitatea de învăţare este important. Învăţarea este mai eficientă în stări de uşoară precipitare şi anxietate, decât într-o stare de mare anxietate sau de relaxare totală;

- Este foarte important să ştim cum să ascultăm ce ni se predă, dar şi să expunem ce am învăţat.