Angoasa și anxietatea

Pe parcursul vietii sale omul reuseste sa experimenteze nenumarate sentimente,trairi afecive, emotii (positive sau negative) si invata sa li se impotriveasca sau li se supune lipsit de putere. Printre toate aceste experiente de viata se regasesc si starile timerice precum: neliniste, spaima, teama,teroare, anxietate,angoasa. Aceste sunt atribute ale existentei, asemanatoare cu insotitori din umbra ai pornirilor si incercarilor omenesti, care uneori sunt constientizate si se ajunge la intelegerea lor , alteori raman un mister, de neinteles.Sunt experiente inevitabile, obstacole pentru fiinta umana in calea devenirii, a desavarsirii; ele pot sa ofere un imbold, sa motiveze omul sa mearga mai departe, sa reziste temerilor sau din contra , pot fi reale piedici care infraneaza dezvoltarea , care perturba cursul natural al formarii individuale in plan fizic si mai ales psihic.In literatura de specialitate, doua dintre cele mai abordate astfel de trairi sunt angoasa si anxietatea, care in limbajul comun sunt de cele mai multe ori confundate ca terminologie si semnificatii.

Problematica generala a acestor concepte a fost foarte des dezbatuta de-a lungul anilor si nu de putine ori s-a intamplat ca tocmai cei care au formulat teoriile ce stau la baza celor doua aspecte in discutie,sa adopte noi modalitati de abordare, sa delimiteze cat mai clar conceptele, sa isi schimbe parerile cu privire la originea, consistenta, factorii declansatori, implicatiile lor in structura fizica sau mai ales in cea psihica a individului.Astfel, termenii au primit variate conotatii, in viziunea a mai multor autori de-a lungul timpului,in literatura de specialitate, in incercarea de a stabili entitatea corecta a conceptelor si de a da o forma finala si clara a terminologiei, in studiul acestora.

Cu privire la angoasa si anxietate, literatura de specialitate postuleaza existenta mai multor puncte de vedere. Unii sustin ca acestea tin de sfera patologicului, altii considera ca exista in fiecare individ (pastrate doar ca reminescente sau exprimate activ), incadrandu-se in limitele normalului. Ar fi mai practic de apreciat ca cele doua stari sunt un continuum pe parcursul existentei individuale prezentand doua zone patologice ( inferioara si superioara) intre care se afla manifestarea optima a acestora care tine de normal si actioneaza ca un stimul benefic pentru existenta individului, care mobilizeaza persoana facilitand atingerea scopurilor scontate in viata.

In literatura straina de specialitate , angoasa este definita ca “ o teama fara obiect, primara sau secundara, izolata sau asociata unor dispozitive de fuga (fobii) sau de lupta (obsesii)”.

Anxietatea este “ o emotie generata de anticiparea unui pericol difuz, greu de prevazut si controlat.Se transforma in frica in fata unui pericol bine identificat. Este insotita de modificari fiziologice si hormonale caracteristice starilor de activare ridicata si este adesea asociata comportamentului de conservare, retragere sau conduitelor de evitare.Tulburarile anxioase cuprind fobiile, crizele de angoasa sau starile de panica, anxietatea generalizata, manifestarile obsesionale si compulsive si anxietatea posttraumatica”. (Roland Doron / Francoise Parot – Dictionar de psihologie , Ed. Humanitas 2006).

In literatura romana de specialitate, angoasa este “ starea de neliniste sau anxietate maxima caracterizata printr-o asteptare infricosata si opresiva fata de o iminenta suferinta sau nenorocire. Implica tensiuni emotionale excesiv de oscilante si se asociaza cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat, care fie ca este anonim, necunoscut, fie ca este cunoscut dar produce perturbari emotionale, irational exagerate.Uneori angoasa provoaca renuntarea la lupta cu dificultatile vietii.Aceste stari se intovarasesc cu manifestari neuro-vegetative comparabile cu acelea care se obtin ca urmare a socurilor sau stresorilor emotionali; jena respiratorie dusa pana la astm, palpitatii, tremuraturi, tulburari digestive, irascibilitate. Angoasa poate proveni din conflicte interioare, tendinte nesatisfacute , din sentimentul de abandon social.Angoasa nu este in sine un fenomen patologic , este legata numai de conditiile in care individul reuseste sau nu in incercarile lui.Psihanalistii disting primele forme ale angoasei la copil , atunci cand ei dau semne de nediscernamant intre parinti si straini, dezvoltarea sa afectiva fiind blocata. Odata acest moment depasit calea catre un echilibru stabil se impune individului, ca o continua adaptare. Cand insa este nevoie de o noua adaptare, individul suporta temporar angoasa.P. Janet , care arata ca exista si o nevroza de angoasa, mentioneaza ca <<angoasa cronica este un sentiment caracteristic pentru starile melancolice…subiectului ii este frica de propriile sale actiuni si sufera la gandul executarilor … el nu mai poate trai sau tolera propria viata. Angoasa completa antreneaza idea mortii si tentativele de sinucidere.>>.Pornind de la S.Kirkegaard angoasa a fost instituita ca o categorie filosofica si tratata si in sens de angoasa metafizica sau angoasa morala, dar privind mereu destinul uman.De aici diversele sensuri sau accente dobandite de acest concept in sistemele existentialiste ale lui M.Heidegger, J.P.Sartre, A.Camus s.a.Pentru J.P.Sartre angoasa inseamna mai mult dezgust iar pentru P.Diel, frica fata de o amenintare cu obiect confuz.In genere , angoasa este un fenomen psihosomatic multidimensional si care se dezvolta la diverse nivele de gravitate, in dependenta de situatii si de particularitatile individuale, de vulnerabilitatea subiectului”.

Anxietatea in schimb este privita ca “ o tulburare a afectivitatii manifestata prin stari de neliniste, teama si ingrijorare nemotivata, in absenta unor cauze care sa le provoace.Anxietatea se defineste ca teama fara obiect spre deosebire de fobie care este teama cu obiect.Deseori anxietatea se manifesta sub forma unei stari de frica cauzata de o incertitudine, in care subiectul are impresia unei nenorociri iminente, care planeaza pretutindeni, il inconjoara, il patrunde dar nu o poate defini si nici indeparta.Starile de anxietate sunt insotite de fenomene organo-functionale ca jena precordiala, palpitatii, greutate in respiratie etc.Psihologia existentialista se ocupa mult de anxietate sau angoasa ca forma foarte accentuat de anxietate intrucat considera ca aceasta este starea permanenta a omuluii. Ca simptom psihopatologic se intalneste in melancholia anxioasa, in nevroza obsesiva, fobica, in debutul psihozelor sau in afectiuni endocrine si cardiace.(Paul Popescu Neveanu – Dictionar de psihologie , Ed. Albatros,1978).