Tulburarea de Panică și Agorafobia

Tulburarea de panică

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensă sau anxietate (stare afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teama nedesluşita, fără obiect) care cauzează simptome îngrijorătoare, dar care nu ameninţa viața: bătăi accentuate ale inimii, dificultatea respiraţiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. În mod obişnuit, durează de la 5 la 20 minute și poate fi cauzat de circumstanţe stresante sau poate apărea pe neașteptate.

Organismul are un sistem de răspuns la frica, care pregăteşte individul pentru a face față unei situaţii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci când acest sistem reacţionează exagerat sau când nu este necesar. În timpul atacului de panica, sistemul nervos reacţionează ca atunci când se are de a face cu o situaţie ameninţătoare de viață. Acest răspuns cauzează simptome fizice și sentimente îngrijorătoare.

Principalul simptom al atacurilor de panică este sentimentul copleşitor de frică și anxietate alături de alte reacţii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzător și intensitatea maximă durează în jur de 10 minute. În timp ce majoritatea simptomelor dispar în 30 minute, altele au nevoie de o oră să dispară complet. Există posibilitatea ca o persoană să aibă atacurile de panică unul după altul pe o perioadă mai lungă de timp și să pară un atac continuu. Dacă simptomele sunt continue și nu dispar într-o oră există posibilitatea să nu fie un atac de panica și atunci trebuie consultat imediat medicul specialist.

Atacurile de panică pot debuta în urma unui eveniment stresant sau fără cauza aparentă. Pot fi asociate cu medicaţii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anumite condiţii medicale (hipertiroidism):

- respiraţii rapide (hiperventilație), dispnee (dificultăți de respiraţie) sau senzaţie de sufocare;

- bătăi rapide, puternice sau neregulate ale inimii;

- angina pectorala (durere in piept);

- transpiraţie;

- greaţa sau epigastralgii (dureri de stomac);

- vertij (ameţeala), tremur, nesiguranţa;

- ţiuituri în urechi;

- frisoane sau valuri de căldura;

- frica de moarte și pierderea controlului;

- senzaţie de detaşare de propria persoana sau de realitate.

Se poate diagnostica tulburarea legată de panică după câteva atacuri neaşteptate și frica continuă ca ar putea avea și altele. Aceste atacuri determina simptome de la uşoare sau severe și durează mai puţin de 30 minute. Primul atac apare fără avertizare în timpul unei activități normale (mersul pe stradă, mersul la cumpărături). Senzaţia este de confuzie, că ceva cumplit se va întâmpla. Apare nevoia de a părăsi locul și de retragere într-o zonă sigură (mașină, casă). Alături de acestea apar simptome fizice. Intensitatea maxima a acestora durează cam 10 minute. Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, mulţi oameni căuta tratament medical de urgență.

Atacurile de panica pot începe fără o cauza sau pot fi legate de anumite situaţii, cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion. Câteodată doar gândul la o situaţie anume poate cauza anxietate severa. Oamenii care au frecvente atacuri de panică învață să evite situaţiile de care le este frică ca vor declanşa un atac sau cele din care nu pot scăpa uşor dacă intervine un atac. Dacă tiparul de evitare și anxietate este sever, se poate transforma în agorafobie (fobie de spații deschise).

Tulburările legate de panica constau în episoade de atacuri de panica. Nu oricine care are atacuri de panică dezvoltă o tulburare. O persoană este diagnosticată cu tulburare dacă are cel puţin două atacuri pe neaşteptate plus frica sau îngrijorarea ca poate avea și altele evitând situaţiile care le-ar putea declanşa.

Tulburările legate de panica se diagnostichează atunci când o persoana are atacuri de panica repetate, este îngrijorată de eventualitatea unuia nou și evita locuri care îi pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om să aibă atacuri de panica fără să dezvolte o tulburare legată de panică, aceste atacuri apărând cu tulburări de anxietate.

Persoanele care suferă de tulburarea de panica resimt teroarea care poate lovi brusc și repetat, fără vreo avertizare. Nu pot prezice când se va produce un nou atac și mulți se confruntă cu anxietate intensă între episoade, îngrijorându-se asupra momentului și a locului în care noua criza va lovi.

Tulburarea de panică afectează foarte multe persoane și este de 2 ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Poate debuta la orice vârsta, la copii, ca și la vârstnici, însă cel mai adesea debutează la adulţii tineri. Nu toţi cei care au fost victimele unor atacuri de panica vor fi afectaţi de tulburarea de panica, de exemplu, mulţi au un atac de panica dar nu-l vor mai avea și pe al doilea. Cunoscând acestea, este important ca persoanele afectate de tulburarea de panică să urmeze un tratament. Netratată, boala poate să devina foarte dizabilitantă.

Tulburarea de panică este frecvent însoţita de alte afecţiuni ca depresia și poate da naştere unor fobii care sunt favorizate și legate de spațiile sau situaţiile în care s-au petrecut atacurile de panica. De pilda, dacă atacul de panica a survenit în timpul călătoriei cu liftul, poate să apăra fobia de lifturi și probabil și conduita de evitare a acestora.

Cauza exacta a tulburărilor legate de panică nu este cunoscută. Se crede că este rezultatul unui dezechilibru între substanţele chimice ale creierului (neurotransmițători).

De asemenea, poate fi transmisă de la o generaţie la alta (genetic). Copii cu părinţi cu astfel de tulburări au şanse de 8 ori mai mari decât alţii să dezvolte boala. Un risc crescut îl au și cei care au părinţi cu depresie sau tulburări bipolare. Tensiunea nervoasa (de exemplu pierderea unei relaţii) poate declanşa simptome ale tulburărilor de panică.