Economia într-o lecție - Henry Hazlitt

Autorul isi deschide cartea prin a spune ca "in stiintele economice se intanlesc mai multe erori de gandire decat in orice alt domeniu de studiu cunoscut omului”.

Mai departe el ne transmite ca intreaga teorie economica poate fi restransa la o singura lectie, referindu-se la cartea sa, iar aceasta lectie la o singura fraza:"Secretul stiintei economice consta in avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici, el consta in descifrarea consecintelor acestei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor.”p5

Sincer, cand am citit aceasta fraza nu prea am inteles-o, insa citind mai departe, am reusit s-o deslusesc si s-o inteleg foarte bine.

Partea a-II-a a cartii incepe prin a ne da exemple care sa intareasca fraza de mai sus.Un prim exemplu, care constituie si cel de-al doilea capitol, este "Geamul spart”.

Autorul da exemplu un derbedeu care sparge geamul unei brutarii si pe care nimeni nu-l mai poate prinde.Lumea stransa acolo trage o concluzie pripita, spunand ca tot raul spre bine, geamgiul va avea de lucru.Insa nu este chiar asa.Cu acei bani cheltuiti, brutarul putea sa-si extinda productia sau sa-si achizitioneze un nou costum.Platind noua vitrina, acesta nu va avea posibilitatea de a-si extinde productia sau sa-si cumpere costumul dorit.Astfel geamgiul va avea de lucru, dar croitorul nu, deci nu se va crea nici un loc de munca, asa cum a crezut lumea la prima vedere.

Capitolul al-III-lea, intitulat "Binefacerile distrugerii”, continua ideea precedentului capitol, spunand cat de raspandita este aceasta eroare."Ea este afirmata, cu gravitate, tot timpul, de mari indusriasi, de camere de comert, de lideri sindicali, de ziaristi(…).Fiecare dintre acestia, in felul sau, preamareste avantajele distrugerii”.In acest capitol avem un exemplu despre ce cred acestia asupra urmarilor celui de-al Doilea Razboi Mondial.Spre surprinderea cititorului, acestia cred ca pe timpul razboiului o duc mult mai bine din punct de vedere economic decat pe timp de pace.In Europa, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ei contabilizau optimisti casele si orasele intregi daramate, ce trebuiau inlocuite.Nevoia fusese inlocuita cu cererea.Cererea nu presupune numai nevoia, ci si o putere de cumparare corespunzatoare.

Concluzia acestui capitol este aceea ca nu constituie niciodata un avantaj faptul ca "niste fabrici si utilaje sau case au fost daramate de obuze sau bombe, fara ca acestea sa-si fi pierdut valoarea sau sa nu fi atins o valoare negativa prin uzura”.

In cadrul capitolui al-IV-lea, "Lucrarile publice inseamna impozite”, "obiectul discutiei il constituie investitiile publice necesare prin natura lor si justificate numai pe aceasta baza”.

Autorul ne da exemplu in acest capitol construirea unui pod.Daca intr-adevar constructia acestui pod este absolut necesara, nu se poate face nici o obiectie, insa daca el se ridica numai pentru "a crea locuri de munca”, reprezinta cu totul altceva.Cand scopul final este crearea de locuri de munca, nevoia devine considerent secundar.Pentru fiecare loc de munca in sectorul public, prin proiectul podului, s-a pierdut o slujba in sectorul privat.Oamenii inclina sa-i creada pe cei ce cheltuiesc banii publici numai prin argumentul crearii locurilor de munca.Acesta este cel mai bun argument pentru oamenii care nu pot vedea dincolo de aparente. Acelasi lucru este valabil pentru orice lucrarea publica care nu necesita constructia.

Capitolul al-V-lea, "Impozitele descurajeaza productia”, prezinta teama producatorilor de a-si mai dezvolta activitatile sau sa le dezvolte doar pe cele cu un risc minim, din cauza pierderilor cauzate de impozite si taxe.Autorul ne arata din nou cum sunt inselati oamenii de cei care manevreaza fondurile publice.Pentru efectuarea unei plati lui B, este necesar sa i se ia lui A.Autoritatile prezinta toate avantajele create prin transferul banilor catre B, insa omit efectele acestei operatii asupra lui A.In timp ce atentia este indreptata catre B, A este uitat.

Capitolul al-VI-lea, "Creditele guvernamentale deviaza productia”.In cadrul acestui capitol ne este aratat cat de mult ne afecteaza creditele guvernamentale.Acest capitol este asemanator cu cel precedent deoarece i se acorda avntaje lui B, iar A este uitat.Spre deosebire de creditele private, creditele guvernamentale nu i-au in calcul toate riscurile, nu se gandesc la faptul ca cel imprumutat poate da faliment, iar banii sunt pierduti si astfel ceilalti sunt dezavantajati.Birocratii isi asuma riscuri pe banii contribuabililor, riscuri pe care nimeni nu si le-ar asuma pe banii sai.

Capitolul al-VII-lea, "Blestemul mecanizarii”-"Printre cele mai persistente iluzii economice se numara si credinta ca, in general, masinile creeaza somaj”.p36

Sunt de acord cu acest punct de vedere al autorului, acela ca este doar o iluzie faptul ca masinile genereaza somaj.Acestea ajuta foarte mult la procesul de productie, generand mai multe produse intr-un timp efectiv mai scurt decat in cazul lucrului manual.Crescand productia, creste si nevoia de forta de munca si ne arata chiar cifrele: in 1760, in Anglia se estimau 5200 de filatori ce foloseau rotile de tors si 2700 de tesatori- in total 7900 de persoane implicate in producerea de tasaturi de bumbac.Dupa ce a fost introdusa masina de filat a lui Arkwright, intampinata cu o mare opozitie, in 1787, 27 de ani mai tarziu, numarul persoanelor angajate in sectorul de filare si tesere al bumbacului a sporit de la 7900 la 320000, adica o crestere de 4400%.Autorul descrie in acest capitol ca s-a ajuns pana la amenintarea cu moartea a inventatorilor.

Capitolul al-VIII-lea, "Schemele de impartire a muncii”- Ca si in capitolul anterior se face aceeasi eroare.Se crede ca masinariile vor reduce numarul locurilor de munca.Dar efectul este invers.Daca nu se folosesc masinile productia nu va creste, poate va scadea, iar locurile de munca se vor diminua considerabil.De aceea "cei ce sprijina astfel de scheme se gandesc doar la anumite locuri de munca ce ar putea fi asigurate, pentru anumite grupuri, dar nu anlizeaza efectul global la nivelul intregii societati”.p52