Economia într-o lecție - Henry Hazlitt

Date despre autor

Henry Hazlitt (28 noiembrie 1894 – 8 iunie 1993) a fost scriitor, economist, filozof si critic literar. Acesta a aparat intotdeauna principiile liberalismului, militand in favoarea pietei libere si a proprietatii private.

Henry Hazlitt este autorul a 25 de carti, “Economia intr-o lectie” fiind cea mai cunoscuta lucrare a sa. Aceasta a aparut in 1946 si a fost tradusa in 10 limbi si tiparita in peste un milion de exemplare. In paginile acestei carti, Hazlitt prezinta si analizeaza o serie de erori economice caracteristice atat neinitiatilor in tainele economiei cat si multor economisti profesionisti.

Structura lucrarii

Partea intai sintetizeaza intr-o singura fraza intreaga teorie economica: “Secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici; el consta in descifrarea consecintelor acelei politici nu numai asupra unui grup, ci asupra tuturor grupurilor.”(pag 5)

Partea a doua cuprinde 24 de capitole care sustin aceasta afirmatie urmarind efectele unor convingeri economice si demonstrand erorile acestora. Prin intermediul exemplelor se trece de la cele mai elementare probleme economice la cele mai complexe si mai dificile dintre acestea. O prima sursa a erorilor ar fi viziunea omului care vede doar efectele imediate si izolate ale anumitor politici. Noii economisti pun accent pe urmarile imediate ale actiunilor, aceasta abordare fiind gresita in viziunea autorului.

Partea a treia, “Lectia dupa treizeci de ani”, analizeaza schimbările care s-au produs de la aparitia primei editii a acestei carti in 1946. “Cat s-a invatat din lectia prezentata? Practic nu s-a invatat nimic. Problemele sunt in continuare prezente, mentalitatea capitalista pare sa fie astazi mai inradacinata ca niciodata.”

Parere personala

“Economia intr-o lectie” reprezinta un excelent inceput pentru toti cei care vor sa deprinda tainele stiintei economice. Uimitor este faptul ca, desi scrisa cu mult timp in urma, lucrarea ramane actuala, usor de lecturat, captand atentia cititorului prin intermediul exemplificarilor. Într-un stil clar şi concis, aceasta explică si analizeaza modul în care, multe din intervenţiile guvernului în economie (lucrări publice, credite guvernamentale, „protecţia” acordată producătorilor interni prin intermediul taxelor vamale, stabilirea unui salariu minim si altele), produc efecte negative în lanţ la nivelul întregii societăţi.

Rezumat

Lucrarea debuteaza cu un exemplu simplu: un derbedeu sparge vitrina unei brutarii. Multimea incepe sa dezbata cazul ajungand la concluzia ca spargerea vitrinei are si o parte buna. Inlocuirea geamului presupune angajarea unui geamgiu si achizitionarea altuia nou. Astfel si geamgiul si fabrica de sticla vor avea clienti. Ceea ce nu ia multimea in considerare este atat pierdere brutarului cat si a sectoarelor in care acesta ar fi putut investi daca nu ar fi pierdut banii prin inlocuirea geamului. Concluzia care reiese din acest prim exemplu este aceea ca oamenii interpreteaza doar lucrurile care se petrec la un anumit moment, fara sa ia in calcul efectele acestora.

Urmatorul capitol al lucrarii generalizeaza eroarea geamului spart la nivl macroeconomic, unde oamenii elogiaza avantajele distrugerii. Sunt prezentate aici urmarile aduse de razboi, casele si orasele intregi daramate, care “trebuiau sa fie inlocuite”. Marii industriasi contabilizeaza optimisti pagubele produse, pe motiv ca acestea aduc un beneficiu celor care lucreaza in constructii si deci o crestere a cererii totale. Insa banii care ar fi putut fi investiti in modernizarea oraselor sunt folositi acum pentru a remedia pagubele. Adevarul elementar este ca “distrugerea fara sens a oricatui lucru valoros reprezinta intotdeauna o pierdere neta, o nenorocire, uneori chiar un dezastru si oricare ar fi consideratiile in favoarea distrugerii, intr-un caz sau in altul, ea nu poate constitui niciodata, pe ansamblu, o cale spre prosperitate sau o binefacere.” (pag 18).

Capitolul “Lucrarile publice inseamna impozite” dezbate problematica investitiilor publice (construirea de drumuri, poduri, cladiri ce adapostesc organe legislative), care sunt privite ca o metoda de a genera locuri de munca. Toate cheltuielile publice insa se acopera din impozite, iar contribuabili sunt deposedati de banii aferenti impozitului, bani care s-ar fi indrepatat spre acoperirea nevoilor proprii. In acest context ar fi fost mai benefic chiar sa nu se construiasca nimic iar populatia sa foloseasca banii pentru a-si satisface trebuintele. Astfel cererea ar fi crescut in anumite sectoare si implicit si cererea de munca.

In paginile urmatoare autorul vorbeste despre impozitele care descurajeaza productia. Impozitarea este indispensabila pentru indeplinirea unor functii guvernamentale de baza dar o impozitare excesiva duce la descurajarea productiei si la un grad scazut al ocuparii fortei de munca in sectorul privat. Daca veniturile sunt impozitate cu o cota foarte ridicata ,angajatii incep sa se intrebe daca e avantajos sa mai lucreze.