Recenzie Economia într-o lecție

“Daca batalia nu este castigata,

nici pierduta nu este”

Scriitor, economist, filosof si critic literar, Henry Hazlitt (1895-1993) a fost una dintre cele mai stralucite minti ale secolului XX. Cartea “Economia intr-o lectie” este impartita in 3 parti insumand 26 de capitole. Ideea centrala si dezbatuta in aceasta carte consta in greselile facute de economisti in general, dar si de economistii profesionisti.

Partea 1.Capitolul 1: Lectia

Intreaga teorie economica poate fi redusa la o singura lectie, iar aceasta poate fi restransa intr-o singura fraza: Secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de lunga durata ale oricarei activitati economice si si luarea in considerare a consecintelor activitatii economice nu numai asupra unui grup, ci asupra tuturor grupurilor. Ignorarea acestei lectii duce la erori foarte mari in economie. Noii economisti ce sustin sofismul considera un pas inainte, aproape revolutionar, axarea pe termen scurt ale efectelor strategiilor asupra unor anumite grupuri. De fapt, nesocotind efectele pe termen lung fac greseala de a reinnoi gandirea economistilor clasici. Rolul acestei lectii este de a depista erorile si cel mai important, a le evita.

Partea a II-a: Lectia aplicata. Capitolul 2: Geamul spart

Se povesteste ca un derbedeu arunca o caramida in fereastra unei brutarii, apoi acesta se face disparut. Proprietarul iese furios incercand sa-l gaseasca pe vinovat, dar in zadar. Multimea, prezenta la incident, simte nevoia sa faca reflectii fiziologice: geamul spart va fi o noua sursa de bani si alte locuri de munca pentru alte cercuri mai largi. Privind lucrurile dintr-o alta perspectiva, maruntul act se va traduce intr-o afacere pentru un fabricant de geamuri, dar acesta nu va fi mai putin multumit la aflarea vestii decat un antreprenor de pompe funebre care afla despre un deces. In loc sa aiba o vitrina si un costum(sau orice altceva asemanator), proprietarul trebuie sa se multumeasca doar cu vitrina. Pe scurt, geamgiul castiga de lucru atat cat pierde croitorul. De fapt nu a fost creat nici un loc de munca. “De regula, oamenii vad doar ceea ce le apare direct in fata ochilor”.

Capitolul 3: Binefacerile distrugerii

In Europa, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, economistii au facut o eroare de proportii. Acestia au confundat nevoia cu cererea, sustinand ca numai razboiul ajuta la realizarea unor “miracole ale productiei”. Dezastrul razboiului si distrugerea bunurilor si a caselor a dus la o impresionanta crestere a cererii, fiind exprimata in dolari cu o putere de cumparare redusa. Intr-adevar, razboiul a marcat lumea, modificand directia postbelica a efortului economic, a modificat echilibrul industriilor si a schimbat structura industriei. Dupa incheierea razboiului, in Europa a avut loc o “crestere economica” rapida si spectaculoasa. De exemplu Germania, una

“Daca batalia nu este castigata,

nici pierduta nu este”

dintre tarile cele mai afectate a prosperat mai rapid decat altele si asta datorita nevoiei disperate de reintoarcere la conditii normale de locuit, fapt ce a sporit eforturile. Trebuie retinut faptul utilajele distruse in timpul razboiului nu constituie un avantaj, decat in cazul in care si-au atins valoarea negative de functionare.

Capitolul IV: Lucrarile publice inseamna impozite

In vederea implinirii unor functii guvernamentale de baza sunt necesare anumite sume pentru cheltuielile publice. Unele investitii publice-construirea de strazi, poduri, tunele, cladiri ce adapostesc organele legislative, politia si pompierii-sunt necesare pentru asigurarea serviciilor publice de baza. Impozitarea pentru construirea de locuinte din fonduri publice distruge tot atatea locuri de munca in alte domenii cate creeaza in construirea de locuinte. Slujbele pierdute prin impozitele pentru construirea de locuinte din fonduri publice nu se vad, nici bunurile si serviciile care nu au fost niciodata produse. Luand in considerare proiectele care au ca obiectiv principal sa “ofere de lucru” reprezinta intr-un final a fi nule si lipsite de profit, mai ales ca eficienta muncii este una mai scazuta.

Capitolul V: Impozitele descurajeaza productia

Capitalul, indispensabil pentru creerea unei intreprinderi este cel ce asigura noi locuri de munca in sectorul privat. Astfel, cei ce cheltuiesc fondurile publice in investitii destinate ocuparii fortei de munca sau asa-zisii character social, creeaza ei insisi problema somajului, sub pretextul ca o rezolva. Bineinteles, impozitarea este indispensabila pentru indeplinirea unor functii guvernamentale de baza.

Capitolul VI: Creditele guvernamentale deviaza productia

Presupusa “incurajare” a afacerilor de catre govern consta subforma acordarii directe de credite guvernamentale sau a unei garantii pentru imprumuturi private. Orice imprumut, evident trebuie restituit, pentru ca orice credit inseamna datorie. Deasemenea exista o deosebire fundamental intre imprumuturile oferite din surse private si cele acordate de agentiile de stat. Fiecare creditor privat isi risca propriile fonduri. De aceea, atunci cand oamenii isi risca propriile fonduri, sunt atenti cand fac investigatii. Prin urmare, cei mai multi finantatori studiaza cu atentie orice proiect inainte de a-si risca banii, finantandu-l. Ei pun in balanta perspective de a obtine profit si probabilitatea ca proiectul sa esueze, dar cateodata sepot face greseli. Revenind la inceputul acestui capitol, guvernul acorda imprumuturi sau subventii pentru afaceri, astfel impozitand afacerile private in vederea sprijinirii celor neprofitabile. Aceasta actiune ar putea fi justificata doar in anumite conditii de criza. Petermen lung, nu pare a fi o politica avantajoasa pentru tara in ansamblu.