Recenzie - economia într-o lecție

Aceasta carte este structurata pe 3 parti.

In prima parte intitulata” LECTIA” autorul precizeaca faptul ca in stiintele economice se intalnesc mai multe erori de gandire decat in oricare alt domeniu de studiu cunoscut omului. Factorii care dau nastere acestor erori constau in tendinta omului de a vedea doar efectele immediate ale unei politici sau numai efectele acesteia asupra unui anumit grup si de a nu lua in considerare efectele pe termen lung pe care le-ar putea avea nu numai asupra acelui grup, ci asupra tuturor. Aceasta eroare este considerata eroarea omiterii consecintelor secundare.

Autorul ne transmite ca intreaga teorie economica poate fi redusa la o singura lectie, ce poate fi restransa intr-o singura fraza si anume: “secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici, el consta in descifrarea consecintelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor.”

Aceasta fraza poate parea greu de inteles la prima vedere, insa pe parcurusul lecturarii incepi usor-usor a intelege.

Partea a doua denumita “LECTIA APLICATA” are la baza exemple care vor sa intareasca fraza de mai sus.

In cel de-al II-lea capitol este dat exemplul “GEAMULUI SPART” ,exemplu ce da si numele capitolului. Un derbedeu sparge fereastra unei brutarii. Oamenii adunati la locul faptei trag concluzii pripite considerand tot raul spre bine si anume ca geamgiul va avea de munca. Insa, daca privim lucrurile dintr-o alta perspectiva vom vedea ca nu este chiar asa. Brutarul cu banii cheltuiti pe inlocuirea vitrinei isi putea cumpara ,de exemplu, un costum pe care si l-a dorit, insa acum nu mai are aceasta posibilitate. Geamgiul va avea de lucru, dar croitorul nu,deci nu se va crea niciun loc de munca asa cum s-a crezut la inceput. Croitorul a fost omis de catre oameni tocmai pentru ca acesta nu-si va mai face aparitia. In concluzie, oamenii vad doar ceea ce le apare direct in fata ochilor.

In capitolul al III-lea intitulat “BINEFACERILE DISTRUGERII” este continuata ideea din capitolul anterior aratand cat de raspandita este aceasta eroare, fiind afirmata de mari industriasi, de camere de comert, de ziaristi, profesori de stiinte economice etc. Aici este luata ca exemplu parerea acestora asupra urmarilor celui de-al Doilea Razboi Mondial,acestia considerand ca pe

vreme de razboi o ducem mult mai bine din punct de vedere economic decat pe vreme de pace. De exemplu, in Europa dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ei contabilizau optimisti casele si orasele intregi daramate, care trebuiau inlocuite, iar in America se numarau casele care nu au putut fi construite in timpul razboiului. A avut loc aceeasi eroare insa intr-un nou invelis: nevoia fusese confundata cu cererea, dar cererea presuspune nu numai nevoia ci si o putere de cumparare corespunzatoare. Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial in Europa a avut loc o “crestere economica”rapida,iar unele tari in care au avut loc cele mai mari distrugeri au progresat mai rapid decat altele datorita nevoii de reintoarcere la conditiile normale de locuit si de trai, ceea ce a impulsionat sporirea eforturilor. Se considera faptul ca aceste tari au avut un avantaj deoarece uzinile acestora, fiind distruse in perioada razboiului, au putut fi inlocuite cu alte utilaje moderne. Concluzia este aceea ca nu constituie niciodata un avantaj faptul ca “ niste fabrici si utilaje sunt distruse ,daca nu si-au pierdut deja valoarea”. Distrugerea fara sens a oricarui lucru valoros reprezinta intotdeauna o pierdere neta.

In capitolul IV “LUCRARILE PUBLICE INSEAMNA IMPOZITE” ni se spune ca pentru tot ceea ce obtinem in afara darurilor naturii trebuie sa platim. Toate cheltuielile publice sunt acoperite din veniturile obtinute prin impozite. In acest capitol se vorbeste despre investitiile publice(constructii de drumuri, poduri etc) considerate drept mijloc de creare de locuri de munca.

Este luat drept exemplu construirea unui pod. Daca aceasta este mai necesara oamenilor decat lucrurile pe care si-ar fi cheltuit banii daca acestia nu le-ar fi fost impozitati, nu se poate face nicio obiectie, insa daca se construieste doar pentru a “crea locuri de munca” este cu totul altceva. Atunci cand scopul final este crearea de locuri de munca nevoia devine un considerent secundar. Pentru fiecare loc de munca in sectorul public creat prin proiectul podului, a fost pierduta o slujba in sectorul privat. Ceea ce s-a intamplat de fapt este ca a fost creat un lucru in locul altora.

Capitolul V “IMPOZITELE DESCURAJEAZA PRODUCTIA” prezinta frica producatorilor de a-si dezvolta activitatile din cauza pierderilor urmate din impozite. Desigur, impozitarea este indispensabila pentru indeplinirea unor functii guvernamentale, insa cu cat aceasta este mai mare cu atat va creste si gradul de descurajare a productiei si a ocuparii fortei de munca in sectorul privat. Rezultatul pe termen lung consta in impiedicarea consumatorilor de a obtine produse mai bune si mai ieftine si in faptul ca salariile reale sunt mentinute la un nivel scazut, comparativ cu cel pe care l-ar fi putut ajunge.