Recenzie - economia într-o lecție

Henry Hazlitt, dupa cum scrie si in cartea acestuia, a fost una dintre cele mai stralucite minti ale secolului XX. Scriitor, economist, filosof si critic literar prolific, Hazlitt, in paginile acestei carti, prezinta si analizeaza o serie de erori economice caracteristice atat neinitiatorilor in tainele economiei cat si multor economisti profesiionisti.

Partea intai. Cap. I. Lectia

Hazlitt ne arata ca in stiintele economice se intalnesc mai multe erori de gandire decat in orice alt domeniu de studiu cunoscut omului.Pe langa nesfarsitele pledoarii in favoarea intereselor proprii, exista un al doilea factor important care da nastere la erori economice in fiecare zi. Aceasta consta in tendinta permanenta a omului de a vedea doar efectele immediate ale unei anumite politici, sau numai efectele acesteia asupra unui anumit grup, si de a desconsidera efectele pe termen lung pe care politica respective le-ar putea avea nu numai asupra acelui grup in particular, ci asupra tuturor grupurilor. Aceasta eroare a omiterii consecintelor secundare se datoreaza faptului ca omul intotdeauna se ghideaza numai dupa aparente. Autorul pune foarte mare accent pe aceasta eraoare spunand ca un economist mediocre vede numai ceea ce sare imediat in ochi si are in vedere numai consecintele immediate ale unei actiuni propuse, iar unul bun priveste si mai departe si cauta si consecintele pe termen lung si pe cele indirecte.

Hazlitt sintetizeaza intr-un final intreaga teorie economica intr-o singura fraza: “secretul stiintei economice consta in a avea in vedere nu doar efectele immediate, ci si pe cele de durata ale oricarei actiuni sau politici; el consta in descifrarea consecintelor acelei politici nu numai asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor”.

Partea a 2a. Cap. II Geamul spart

Un derbedeu arunca o caramida in fereastra unei brutarii. Unii considera ca nu este tocmai un eveniment nefericit pentru ca in urma acestui accident vor avea de castigat geamgiul si si toti cei care au lucrat la fabricarea geamului. Pe de alta parte au de pierdut brutarul pentru ca trebuie sa dea banii, pe care ii pastrase pentru alt bun economic, pe un alt geam nou. Si in urma lui vor avea de pierdut toti ceilalti care urmau sa contribuie la fabricarea bunurilor pe care vroia sa si le procure. Cum oamenii vor vedea vitrina noua dar nu si celelalte bunuri, au omis celelalte aspecte; de regula oamenii vad doar ceea ce le apare direct in fata ochilor.

Cap. III Binefacerile distrugerii

Aceasta eroare a geamului spart este cea mai persistenta din istoria stiintei economice. Este afirmata tot timpul de mari industriasi, de camere de comert, de lideri sindicali, de ziaristi si de comentatori de radio si televiziune,s.a, fiecare dintre acestia preamareste, in felul sau, avantajele distrugerii.

In acest capitol ni se da ca exemplu urmarile aduse de razboi. Acestia contabilizeaza optimisti casele si orasele intregi daramate, care trebuiau sa fie inlocuite; motivul optimismului este ca imobilele ce trebuie construite aduc un beneficiu celor ce lucreaza in constructii si deci o crestere a cererii totale. Dar ceea ce se intampla in realitate este o deturnare a cererii catre alte produse. Banii care ar fi putut fi investiti in modernizarea oraselor sunt folositi acum pentru a remedia pagubele.

Cei ce considera ca distrugerile razboiului duc la cresterea “cererii” totale uita de faptul ca cererea si oferta sunt doua fatete ale aceleiasi monede. Oferta creeaza o cerere intrucat la origine ea reprezinta o cerere.

Ar trebui sa se inteleaga faptul ca puterea de cumparare reala se diminueaza in aceeasi masura in care se reduce capacitatea productive, mai ales ca asta invatam chiar de la primele lectii de economie in scoala.

Cap. IV Lucrarile publice inseamna impozite

Cheltuielile guvernului sunt prezentate ca un panaceu pt toate slabiciunile noastre economice. Pentru tot ceea ce obtinem trebuie sa platim cumva. Toate cheltuielile publice ajung sa fie acoperite din veniturile obtinute prin impozite, ca inflatia insasi este doar o forma incorecta, insidioasa de impozitare. Fiecare ban utilizat pentru cheltuielile publice trebuie obtinut prin perceperea unui impozit.

Multi se bucura si sunt foarte entuziasmati atunci cand persoanele aflate la conducerea unui oras (sau a unei tari,etc.) il amenajeaza cu flori, cu lumini, construiesc stadioane, center de afaceri, autostrazi, etc., oamenii de rand considera ca li se da ceva degeaba, dar nu e deloc asa; toti platim pentru fiecare coltisor al tarii destul de mult, dar asta fara sa ne dam seama, pentru ca societatile la care lucram platesc impozite la stat pentru fiecare angajat. Din nou, oamenii vad doar aparentele, vad doar ceea ce se construieste. Ceea ce se intampla de fapt, in fond, este ca a fost creat un lucru, de mule ori inutil, in locul altora poate mai folositoare de cat acesta din urma.

Eroarea de rationament cuprinsa in doua dintre argumentele cel mai des invocate in favoarea locuintelor construite din fonduri publice: un argument se refera la faptul ca acestea “creeaza locuri de munca”, iar celalalt la faptul ca creeaza valori care altfel nu ar fi fost produse. Insa ambele argumente sunt false, intrucat trec cu vederea ceea ce se pierde prin impozitare, aceasta distrugand tot atatea locuri de munca in alte directii cate creeaza in construirea de locuinte.

Cap. V Impozitele descurajeaza productia

In lumea noastra moderna, fractiunea din venit perceputa ca impozit este progresiva. Povara impozitelor pe venit afecteaza un mic procent din venitul unei natiuni, iar aceste impozite pe venit trebuie suplimentate cu alt gen de impozite. Acestea afecteaza in mod inevitabil actiunile si stimulentele acelora de la care sunt percepute. Capitalul ce asigura noi locuri de munca in sectorul privat este impiedicat sa se formeze si apoi, partea care totusi se formeaza este descurajata in infiintarea unei noi intreprinderi. Impozitarea este indispensabil pt indeplinirea unor functii guvernamentale de baza.