Recenzie - Economie într-o lecție

În această carte, „Economia într-o lecţie”, autorul ne ilustrează, erorile care avul în economie pe parcursul unei perioade de 32 de ani, dar care se resimt şi în zilele noastre.

În primul capitol, ne sunt prezentate efectele imediate sau pe termen lung ale unei politici pe care o aplică unii economişti pentru a-şi salva propriile interese. Dar efectele acestei politici afectează ceilalţi economişti. De aceea, exista economişti mediocri, cum ar fi economiştii contemporani, care se gandesc numai la efectele imediate ale unei politici si economişti buni, care reprezintă economiştii din timpurile trecute, care iau în considerare si efectele pe termen lung. În zilele noastre, ne sunt date cat mai multe exemple de econimişti mediocri şi de aceea, noi trebuie sa invaţăm din greşelile acestora.

Un astfel de exemplu este cel al geamului spart , unde brutarul ar fi economistul mediocru, care nu s-a gândit că cineva i-ar putea sparge vitrina şi astfel va trebui să renunţe la costum. Dar această tragedie a avut o binefacere in privinţa geamgiului şi a celorlalţi care lucrează pentru el, deoarece au câştigat 250 de dolari.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu războaiele, când totul este distrus şi apoi se construiesc alte lucruri mai noi, care reprezintă un lucru bun pentru producători. Totodată, toate au acestea duc la creşterea şomajului, deoarece apar tehnologii noi şi totul se bazează din ce în ce mai mult pe lucru manual. Astfel ne dăm seama că tot ce e benefic pentru o persoană, este, în acelaşi timp, dezastruos pentru alte persoane.

La fel se pune problema şi în ceea ce privesşte impozitele, pentru că toate lucrarile publice se fac din banii altora, iar de cele mai multe ori aceţti bani nu se justifică. În timp ce unii îşi pierd locurile de muncă alţii fac bani pe seama lor si chiar dacă se va construi ceva din banii din impozite, vor exista multe lucruri ce se vor pierde prin impozitare. Pe zi ce trece, impozitele încep să fie o povară din ce în ce mai grea pentru intreprinzători şi care afectează un mic procent din venitul naţional. Acest lucru îi descurajează pe cei care vor sa înfiinţeze noi intreprinderi. Astfel, cei ce folosesc banii rezultaţi din impozitare pentru a crea noi locuri de muncă participă ei înşişi la problema şomajului, „sub pretextul că o rezolvă”.

De asemenea, din banii impozitaţi se acordă credite guvernamentale fermierilor, dar care de cele mai multe ori se dovedesc a fi incapabili să folosească aceşti bani. Din păcate, nu sunt oferite celui care nu are nicio resursă, dar care cu aceşti bani s-ar putea ridica şi ar putea avea o afacere profitabilă, care ar contribui, pe de o parte, la producţia ţarii. Astfel, din cauza acestor erori, este afectată întreaga comunitate, fiindcă aceşti bani nu se justifică sub nicio formă, iar resursele se irosesc.

Aşa cum impozitele şi creditele guvernamentale sunt benefice pentru unii, iar pentru alţii reprezintă o problemă, acelaşi lucru îl putem spune şi despre şomaj, care apare odată cu apariţia unor tehnologii noi. Astfel, cei care se bucură de apariţia acestora sunt intreprinzătorii, pentru că pot avea o producţie mult mai mare si mult mai diversificată. Însă, mulţi dintre oamenii care muncesc pentru producerea bunurilor sunt defavorizaţi din cauza faptului că numărul de locuri de muncă se reduce. Dar unele dintre aceste noi tehnologii sunt benefice atât pentru unii cât si pentru alţii, deoarece pot produce şi mai mult şi totodată, pot mări şi numărul de locuri de muncă. Dar lucrurile trebuie aranjate astfel încât să fie bine pentru toată lumea. Pentru acest lucru, trebuie aplicate anumite politici contra reducerii locurilor de muncă. Astfel se vorbeşte se subdivizarea muncii şi de reducerea numărului de ore de lucru cu condiţia menţinerii salariului. Însă, „cei ce sprijină astfel de scheme se gândesc doar la locurile de muncă ce ar putea fi asigurate pentru anumite persoane sau grupuri, dar nu analizează efectul global la nivelul întregii societăţi”.

O altă problemă pe care pune accentul autorul ar fi aceea a „demobilizării soldaţilor şi birocraţilor”. Odată cu ieşirea din război, acestor soldaţi le trebuie locuri de muncă, dar toţi se tem că acestea nu vor fi îndeajuns. Astfel, trebuie ca statul să dispună de locuri suplimentare de muncă pentru aceşti soldaţi care se reîntorc „la viaţa civilă”. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu birocraţii care sunt conciedaţi din funcţiile lor din cauza incapabilitaţii lor, dar care vor sa-şi găsească un alt loc de muncă. Dar pentru acest lucru ar trebui luat in considerare faptul că nu numai ocuparea locurilor de muncă este importantă, ci ar trebui să se accentueze problema maximizării producţiei. Aşa cum spune şi autorul, ar trebui ca guvernul să facă planuri pentru realizarea acestui lucru şi să nu fie pe primul plan doar ocuparea forţei de muncă.

Un alt punct pe care îl atinge autorul sunt taxelevamale, care reprezintă un mod de a împiedica, într-un fel , invazia mărfuriloraduse din import. Totodată, eleb protejează unii producători dintr-o anumită ţară. În schimb, taxele vamale duc la scăderea unui mic procent din salarii şi îi afectează pe cei care exportează mărfuri. Astfel, scade şi numărul locurilor de muncă din anumite sectoare de muncă, deoarece vorv exista unele firme care vor da faliment prin impunerea taxelor vamale, dar în acelaşi timp acest lucru îi va avantaja pe producătorii din alt sector şi astfel vor exista noi locuri de muncă pentru alţii.

Dar cu toate acestea, mulţi comercianţi continuă să facă exporturi. Dar acestea nu pot fi finalizate decât pe baza imprturilor şi invers. Tot în sfera exporturilor se încadrează şi împrumuturile acordate ţărilor straine, dar după cum aflăm din această carte, trebuie să avem mare grijă, deoarece există împrumuturi care nu sunt rambursate şi astfel cel care împrumută are de priedut. În concluzie, în general, adevăratul motiv pentru care o ţară are nevoie deexporturi este plata importurilor.