Recenzie - economia într-o lecție

SCHEMELE DE IMPARTIRE A MUNCII

In acest capitol autorul analizeaza parcticile sindicaliste legate de crearea de locuri de munca si prevenirea somajului. La baza acestora sta teoria conform careia o tehnologie precara ajuta la crearea mai multor locuri de munca, pe cand o tehnologie avansata, unde totul este mecanziat si realizat de masinarii duce la scaderea acestora si implicit la crestrea somajului.

O alta teorie este aceea conform careia alocand unui volum de munca un numar de oameni mai mare decat este necesar scade somajul. Aceste lucru poate fi explicat prin exmple simple cum ar fi: pentru a efectua o reparatie la instalatia electrtica este nevoie in primul rand de un electrician, dar si de un templar care sa efectueze o operatiune simpla pe care poate sa o relizeze si electricianul si anume sa desfaca lambriul care acopera instalatia elctrica.

Consecintele acestor actiuni le reprezinta cresterea costurilor, prestarea unui volum de munca mai mic si realizarea unei cantitati mai mici de bunuri.

O schema pentru “impartirea muncii” este aceea a reducerii saptamanii de lucru.Acest lucru este posibil in 2 moduri.:

a) este redusa saptamana de lucru de la 40 la 30 de ore fara schimbarea salariului orar. Consecinta acestei schimbari: subventionarea noilor angajati de catre angajatii initiali. Ca urmare a reducerii numarului de ore salariul se diminueaza astfel incat angajatii initiali prmiesc trei sferturi din salariul saptamanal precedent. Acesta reprezinta un “sacrificiu pentru a oferi altora de lucru”

b) este redusa saptamana de lucru insotita de o o crestere a nivelurilor salariilor orare. Consecintele acestei schimbari ar fi:cresterea costurilor de productie., o rata a somajului mult mai mare ca inainte ceea ce determina o putere de cumparare mai mica si de aici scaderea preturilor, eliminarea din afaceri a firmelor mai putin eficiente, concedierea lucratorilor mai putin eficienti.

Cei care sustin aceste scheme de “impartire a muncii” au o viziune limitata asupra efectelor sale. Ele sunt privite doar la nivel local, ca o modaliate de a crea locuri de munca astfel incat rata somajului sa scada, insa sunt total ignorate efectele sale la nivel global, la nivelul intregii societati.

DEMOBILIZAREA SOLDATILOR SI BIROCRATILOR

In acest capitol autorul face referire la integrarea pe piata fortei de munca a soldatilor reintorsi la viata civila. Intotdeauna a existat temerea ca nu sunt suficiente locuri de munca, astfel ca acestia vor deveni someri; insa de-a lungul timpului s-a demonstarta ca fostii militari sunt destul de usor integrati in sectorul privat al muncii.

O analiza asemanatoare este facuta si asupra functionarilor de stat. Atunci cand se doreste diminuarea numarului acestora apar nenumarate proteste avand drept argument lipsirea acestora de puterea de cumparare si a comerciantilor care depind de puterea lor de cumparare.

La prima vedre aceast argument este unul logic si solid. Insa privit in ansamblu si de-a lungul timpului se va observa ca aceasta gandire este eronata. Prin concedierea unui numar de functionari scade puterea acestora de cumparare insa in aceasi masura creste puterea de cumparare a contribuabililor. Un alt aspect ar fi acela ca functionarii ar fi obligati sa-si caute de lucru in sectorul privat, astfel din “paraziti” devenind productivi dupa cum ii numeste H. Hazlitt.

Conceptul de putere de cumparare poate explicat si pe seama unui talhar care fura sa spunem de la persoana X. Puterea lui de cumparare creste, astfel prin fiecare cheltuiala facuta creaza noi locuri de munca, pe cand puterea de cumparare a persoanei X scade ca urmare a diminuarii venitului acesteia; prin urmare cheltuielile lui X vor crea cu un loc de munca mai putin.

In concluzie, conform spuselor autorului H Hazlitt:”atunci cand nu gasim un argument bun pentru pastrarea in serviciu a unui grup oarecare de functionari decat cel al mentinerii puetrii de cumparare, este semn ca venit momentul sa ne descotorosim de ei”