Aditivii din Dessing-ul de Salate și Gelfix Clasic

Generalități

În contextul transformărilor continue ale economiei dn majoritatea țărilor, sunt de strictă actualitate preocupările legate de alimentația umană și de impactul acesteia asupra sănătății consumatorului. Un interes deosebit îl suscită problemele care vizează, pe de o parte, producerea șii utilizarea unei alimentații sănătoase, iar în corelație cu aceasta, folosirea rețetelor și a tehnologiilor de fabricație are să corepundă concepullui de acuatețe, precum și de înlăturare a încercărilor de fraudare din domeniul alimentar. Referitor la cee prezentate mai sus, sunt cunoscute încercările pe care Comisia Europeană le face de a găsi noi criterii pentru evaluareaa aditivilor alimentari în concordanță cu noile date acumulate, precum și prin aplicarea unor tehnici evoluate din investigație.

Având permanent în atenție siguranța alimentației și securitatea consumatorului, listele de aditivi sunt mereu reînnoite de factorii abilitați.

Și în țara noastră există asemenea preocupări, iar în decurs de patru ani au fost eliberate două acte normative: 975/1998 și 438/295 din iulie 2002, privitoare la aditivii destinați utilizării în produsele alimentare pentru consum uman. La acestea s-au mai adăugat ulterior, ooridinul 62/103 din 6 aprilie 2004, ordinul 154/43/318 din 6 iunie 2005, ordinul 692/119/446 din 8 iunie 2007, precum și ordinul 1347/182/912 din 27 noiembrie 2007.

Aditivii alimentari au fost definiți astfel:

• În sensul normelor elaborate conform Ordinului Comun MSF/MAAP, nr. 438/295 din iulie 2002 „prin aditiv alimentar se înțelege orice substanță care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine și care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă, prin a cărui adăugare intenționată la produsele alimentare, în scopuri tehnologice,ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăși, sau prin derivații săi, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare”

• În concepția manualului procedural al Comisiei Codex Alimentarius FAO/OMS „aditivul alimentar reprezintă orice substanță care nu este consumată ca aliment în sine și nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă și care se adaugă intenționat cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice), în timpul produerii, procesării, preparrii, tratării, împachetării, ambalării, transportului și depozitării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor în care se adaugă. Acest termen nu include substanțele contaminate sau pe cele adăugate pentru a îmbunătăți sau menține calitățile nutritive ”

Scopurile în care aditivii alimentari sunt utilizați sunt justificate chiar prin definiția dată aditivului, conform Codex alimentarius FAO/OMS:

- Asigurarea conservării valorii nutritive a produsului alimentar

- Creșterea duratei de păstrare și stabilitate a unuii produs alimentar

- Optimizarea calităților senzoriale ale alimentelor

- Îmbunătățirea proceselor de fabricație, a ambalării, depozitării și a transportului produselor alimentare

În actul normativ actual se arată condițiile generale de utilizare a aditivilor alimentari, de unde se observă unele aspecte:

- Aditivul trebuie să fie lipsit de nocivitate, atât imediat după utilizarea sa, cât și în cazul acumulării de doze și efecte în timp

- Necesitatea utilizării aditivului trebuie să fie motivată și acceptată din punct de vedere științific sau tehnologic, cu preferință pentru produsele alimentare, conform reccomandărilor FAO/OMS

- Aditivul trebuie să fie utilizat în doze minime, dar să se facă simțit efectul acțiunii sale

- Acceptare une substanțe ca aditiv nu trebuie să reprezinte o condiție necesară pentru utilizarea lor. Impuritățile pot preveni din reactivii în stadiile diverse de fabricație sau din produși secundari formați atât în cursul procesului de obținere cât și de depozitare, deci condișia de puritate a unui aditiv trebuie reglementată prin lege

- Pentru fiecare aditiv trebuie sa fie stabilite metode simple și sensibile de identificare calitativă și dozare cantitativă

- Adaosul de aditivi alimentari trebuie să fie inscripționați pe etichetă

- Aditivul trebuie să ajute la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratamentul, ambalarea, transportul sau depozitarea alimentelor, cu condiția de a nu fi folosit pentru a ascunde efectele utilizării materiilor prime defectuoase sau a procedeelor indezirabile (inclusiv neigienice), pe parcursul oricăreia dintre aceste activități

- Aditivul trebuie să conserve calitatea nutritivă a produsului alimentar, o diminuare deliberată a calității nujtritive a produdului alimentar este justificată numai în cazul în care acesta nu constituie un element important într-un regim normal, sau dacă aditivul este necesar pentru producerea alimentelor destinate consumatorilor cu necesități nutriționale spciale

- O cerință esențială, deosebit de importantă, care trebuie să fie permanent în atenția factorilor abilitați în evaluarea aditivilor și acceptarea lor, așa după cum s-a arătat mai sus, o constituie nenocivitatea acestor substanțe, indiferent de performanțele tehnologice sau senzoriale pe care le implică folosirea lor. Prin nenocivitate sau inocuitate se înțelege atât lipsa toxicității aditivului precum și a efectelor carcinogene, teratogene, mutagene, sau embriotoxice, precoce sau tardive.

- În actul normativ actual se mai arată că „toți aditivii alimentari trebuie ținuți sub observație permanentă și trebuie reevaluați, ori de câte ori este nevoie, în lumina observațiilor științifice”

Fiecare aditiv este evaluat din punct de vedeere toxicologic prin experimentări de laborator pe animale. Astfel, se fac studii de toxicitate acută, de toxicitate pe termen scurt și pe termen lung , studii privind reproducerea (fecunditatea, dezvoltarea gestației), carinogenitatea , mutagenitatea, cercettări referitoare la embriotoxicitatea și teratogenitatea aditivului cercetat.

Aditivul mai este evaluat și din punct de vedere biochimic, privind transformările metabolice ale acestuia, modul de absorbție și viteza de eiminare din organism

Pe baza acestor evaluări, s-au stabilt doze de aditiv care ot fi ingerate de către om fără a induce riscuri. Astfel, este stabilită doza zilnică admisibilă necondiționat, care se referă la cantitatea maximă de adiitiv care oate să fie ingerată zilnic, pentru care datele experimentale de laborator privind toxicitatea sa sunt satisfăcătoare referitor la transformările metabolice în organismul uman, precum și din punct de vedere biochimic.