Turismul pe Valea Prahovei

Turismul reprezintă o activitate permanentă a omului modern, având implicaţii pe multiple planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural şi natural. Constituie un fenomen economic, social şi politic al zilelor noastre. Şi are un rol important atât în viaţa omului, cât şi în economia unei ţări sau regiuni. Contribuie la petrecerea plăcută a timpului liber şi la refacerea sănătăţii oamenilor, la cunoaşterea unor locuri şi civilizaţii noi, la crearea unui climat de pace şi prietenie între naţiuni, dar în acelaşi timp determină şi dezvoltarea economică.

Zona Valea Prahovei reprezintă un important centru turistic, fiind una dintre cele mai căutate destinaţii turistice din ţara noastră. Acest fapt se datorează în primul rând resurselor naturale şi antropice, dar şi accesibilităţii zonei. Pe Valea Prahovei întâlnim staţiuni ce funcţionează în tot timpul anului, ceea ce sporeşte rolul turismului în economie.

Deşi potenţialul turistic, natural şi antropic, al zonei este extrem de valoros, în foarte puţine locuri este exploatat la maximum.

1.1. Scurt istoric al aparitiei fenomenului turistic

Călătoria a apărut cu mult înaintea erei noastre, când oamenii se deplasau din diferite motive printre care: comerţul, aventură, politică, religie şi sănătate.

De atunci şi până astăzi scopurile călătoriei nu s-au schimbat prea mult, în prezent adăugându-se călătoriile de afaceri şi deplasările la târguri, expoziţii, simpozioane şi sesiuni.

În perioada Imperiului Roman călătoriile s-au dezvoltat foarte mult deoarece aceştia aveau o monedă universală care era acceptată în tot imperiul, precum şi o reţea de drumuri foarte bine dezvoltată pentru acea perioadă.

Stabilitatea politică, prosperitatea economică, moneda universală, sistemul eficient de transport şi timpul liber au favorizat călătoriile în timpul Imperiului Roman.

Începând cu anul 400 e.n., aceşti factori au dispărut, călătoria cunoscând o perioadă de stagnare, deoarece devenise periculoasă şi dificilă.

Comerţul, dorinţa de a cunoaşte alte civilizaţii şi de a vizita locuri noi face ca în secolul al XVI-lea călătoria să capete noi dimensiuni, astfel apare un nou sector specializat destinat primirii şi găzduirii vizitatorilor.

În secolul al XVII-lea apar oraşele balneare, ceea ce marchează o nouă etapă în dezvoltarea turismului.

Revoluţia industrială de la începutul secolului al XIX-lea a transformat călătoria într-un fenomen accesibil maselor datorită dezvoltării clasei de mijloc şi schimbărilor sociale substanţiale. Totodată s-au modernizat şi diversificat mijloacele de transport şi căile de comunicare ceea ce a facilitat călătoriile şi dezvoltarea turismului modern.

În paralel cu dezvoltarea transporturilor şi căilor de comunicare s-au dezvoltat şi cele mai diferite forme de cazare: hanurile, hotelurile, motelurile, cabanele, vilele şi bungalourile.

Turismul a progresat cu diferenţe evidente de la o ţară la alta, de la o zonă la alta în funcţie de: stabilitatea politică, dezvoltarea economică, stabilitatea monedei, eficienţa transporturilor şi bineînţeles timpul liber şi puterea financiară a oamenilor. Astfel putem constata că turismul a fost şi este influenţat de o serie de factori. Aceştia sunt:

-Factori economici: veniturile, tarifele, oferta turistică;

-Factori psihologici: setea de cultură, dorinţa de cunoaştere, sănătatea;

-Factori demografici: creşterea longevităţii;

-Factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport;

-Factori sociali: evoluţia numerică a populaţiei, structura pe vârste şi pe categorii socio-profesionale;

-Factori naturali: aşezarea geografică, poziţia faţă de principalele căi de comunicaţie, relieful, clima;

-Factori organizatorici şi politici: formalităţile de frontieră, regimul vizelor, conflicte sociale, etnice, religioase.

În prezent, călătoria îmbracă mai multe forme, printre care:

-Călătoria religioasă: cea mai frecventă formă de călătorie religioasă o constituie pelerinajul;

-Călătoria pentru sănătate: datorită dezvoltării staţiunilor balneo-climaterice şi descoperirilor în domeniul medicinei, călătoria pentru sănătate a căpătat o extindere fără precedent;

-Călătoria de afaceri: îmbracă o mare varietate de forme de manifestare – târguri, expoziţii, congrese ştiinţifice, simpozioane, sesiuni etc.;

-Comerţul internaţional: este cel mai mare generator de turism internaţional;

-Călătoria pentru cunoaşterea artei şi istoriei: este generată de rguri, expoziţii, congrese ştiinţifice, simpozioane, sesiuni etc.;

-Comerţul internaţional: este cel mai mare generator de turism internaţional;

-Călătoria pentru cunoaşterea artei şi istoriei: este generată de „setea de cultură“ a turiştilor;

-Turismul social: reprezintă călătorii internaţionale facilitate de către guvern, patronii unor firme sau organizaţii şi sindicate organizate în acest scop.

1.2 Componentele fenomenului turistic

Cele trei componente esenţiale ce concură la definirea fenomenului turistic sunt: baza materială turistică, circulaţia turistică şi potenţialul turistic.

1. Baza materială turistică cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de agrement, alimentaţie, transport şi comunicaţii, destinate satisfacerii cererii turistice.

Până în prima jumătate a secolului XX, realizarea bazei materiale a avut de cele mai multe ori un caracter aleator, neexistând o concepţie unitară, fiind tributară aspectului conjunctural. În ultimele decenii, dotarea cu bază materiale turistică a fost integrată unor proiecte urbanistice complexe care, din păcate, se realizează adeseori prin monotonie, urmărindu-se mai ales funcţionalitatea acestora şi mai puţin integrarea armonioasă în ambianţa naturală sau construită. Dotările turistice sunt cele ce dau personalitate proprie în cazul amenajărilor complexe care sunt staţiunile importante (figura nr.1 ).