Țara Făgărașului

INTRODUCERE

Tara Fagarasului, uneori si Tara Oltului, este un tinut istoric din Transilvania, situat de-a lungul cursului mijlociu al raului Olt, cu centrul in cetatea medievala Fagaras. In 1876, teritoriul Tarii Fagarasului a fost organizat in comitatul Fagaras, unitatea administrativa precursoare a judetului Fagaras. Odata cu instaurarea regimului comunist in Romania, tinutul Fagaras a fost impartit intre judetele Brasov si Sibiu.

SINCA VECHE

Prima dintre cele trei localitati vizate este Sinca Veche. Aceasta se afla la aproximativ 50km distanta fata de Brasov, si 22km de Fagaras, urmand traiectoria: Brasov – Ghimbav – Codlea – Vladeni – Persani – Sinca Veche. O alta cale de acces catre Sinca Veche, este: Brasov – Cristian – Rasnov – Zarnesti - Poiana Marului – Sinca Noua – Sinca Veche.

Comuna Şinca Veche este situată în centrul judeţului Braşov, în extremitatea SE a Ţării Făgăraşului. Teritoriul administrativ al comunei se întinde de la munţii Perşani în partea de N şi E, pană la munţii Făgăraş în partea de S, si cu o largă deschidere spre depresiunea Făgăraşului în partea de V. El este alcătuit din dealuri brăzdate de numeroase cursuri de apă din care cel mai important este răul Şinca, afluent al Oltului, de-a lungul acestora, în luncile înguste se află şi terenurile cele mai fertile pentru agricultura.

De asemenea există în special în zona montană suprafeţe întinse de pădure formate în special din făgete şi amestecuri de fag cu răşinoase. Munţii au o înălţime medie, cel mai impozant fiind masivul Ţaga cu o înălţime de 1648 m.

Principala atractie turistica a comunei este Manastirea rupestra Sinca Veche, care este un vechi lacas de cult aflat in coltul format de Muntii Fagaras si Persani, sub dealul Plesu. Templul Ursitelor sau Templul de la Şinca Veche, nu s-a putut stabili cu exactitate dacă este un lăcaş de cult creştin sau păgân, date fiind inscripţiile din interior şi faptul că are două altare, lucru nemaiîntâlnit în bisericile creştine. Una dintre teoriile legate de acest loc mistic este, însă, că acolo ar fi existat două biserici şi că zidul care le despărţea s-a prăbuşit, făcând ca acum locul să pară că are două altare.

Mănăstirea Săpată în Piatră este văzută de mulţi ca un loc în care comuniunea cu Dumnezeu este mai profundă ca oriunde altundeva, şi în care se petrec minuni divine. Unii spun că este situată într-un nod energetic care favorizează apariţia de fenomene paranormale, iar alţii chiar cred că apariţia lui se datorează unei civilizaţii nepământene, care l-a transformat într-un cartier general ascuns de privirile oamenilor.

Peştera-mănăstire de la Sinca Veche este o incintă săpată într-o gresie nisipoasă foarte uşor de măcinat şi a tot fost lărgită in timp cu dalta şi ciocanul. Urmele se văd pe toţi pereţii până astăzi. Originile acestei grote sunt incerte şi se pierd în negura timpurilor. Sigur este faptul ca la anul 1750 în grota de la Şinca Veche vieţuia o comunitate de călugări. Este foarte posibil însă ca originile să fie mult mai vechi, de pe vremea dacilor. Poate ca aceasta grotă a servit drept loc de închinare, templu pentru strămoşii noştri.

Grota este formată din două incinte ce reprezintă două biserici săpate în piatră. Incinta din spate se pare că a fost ataşată ulterior, pentru că se poate observa cum peretele acesteia este săpat în aşa fel încât să fie comun cu celălalt, mulându-se perfect după prima incintă.

Situaţia aceasta se observă foarte bine având în vedere că prima incintă este dreaptă, pe când incinta a doua este săpată oblic, în aşa fel încât să aibă perete comun cu prima.

Grota sapata in piatra de cariera si nu are acoperis, ci doar un turn impresionant de vreo 10 m care face legatura cu lumea de afara, turn prin care intra lumina zilei. Traditia populara spune ca pe acolo coboara energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului.

Planul acestei incinte respectă întocmai caracterisiticile unei biserici paleocreştine, având naos, pronaos şi altar. În altar există o nişă asemănătoare cu cea din camera absidată, situate aproape identic, având dimensiuni asemănătoare. În centrul altarului există o firidă cu în interiorul căreia se păstrează un desen reprezentând steaua lui David, o stea în 6 colţuri formată din triunghiuri echilaterale, cu laturile de 0,3 m.

Cele două săli nu au altă comunicaţie între ele decât o fereastră rectangulară. În ambele se află răsturnate câte o piatră care trebuie să fi servit drept picior de prestol. În pronaos se mai păstrează încă un picior de piatră care a fost stâlp de sprijin. Încăperea din vecinătatea intrării va fi servit drept locuinţă, găsindu-se în ea vatră şi horn condus prin bolta de piatră amenajată în creasta dealului. Dimensiunile încăperii elimină presupunerea că vatra ar fi fost destinată numai păstrării în vremea slujbei, a cărbunilor aprinşi pentru cadelniţă.

Mai sus de complexul locasului rupestru s-a infiintat si o manastire in cinstea Sfantului Nectarie Taumaturgul. In privinta vechiului lacas, acesta este clasificat drept un monument de categorie A, in limbaj birocratic, ceea ce inseamna ca e de interes national, asa cum e trecut pe lista monumentelor istorice din tara asta.