Folosirea iAFACERILOR în Republica Moldova

The e-readiness of the Republic of Moldova is caracterized, inclusively: the informatics infrastructure and Internet usage; the legal support of i-business activities; the national economy situation, etc. The i-business usage in the republic is described too.

Introducere

În ultimii ani i-afacerile au cunoscut o dezvoltare semnificativă atât în ţările economic avansate, cât şi în unele ţări în curs dezvoltare. Având la bază efectuarea afacerilor prin intermediul reţelelor informatice, dezvoltarea i-afacerilor are loc de rând cu alte activităţi de informatizare a societăţii. Totuşi avantajele, considerabile în multe cazuri, ale i-afacerilor comparativ cu modalităţile tradiţionale de afaceri [6, 7] au implicat un rol deosebit al acestora în susţinerea creşterii economice. Rezultatele cercetării [1] (2000) referitor la impactul macroeconomic al i-comerţului B2B în cinci din cele mai dezvoltate state ale lumii (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Franţa) au arătat că i-comerţul B2B va contribui cu 50% la creşterea anuală de 5 % a PIB-ului acestor state până în 2010. Din acest punct de vedere prezintă interes starea de lucruri privind folosirea i-afacerilor în Republica Moldova, abordată în această lucrare.

1. Gradul de asigurare în Republica Moldova a condiţiilor necesare

Gradul de asigurare în republică a condiţiilor necesare pentru desfăşurarea activităţilor de i-afaceri (i-readiness) se determină de: nivelul de dezvoltare a infrastructurii informatice şi folosirea Internet de către agenţii economici, instituţiile publice şi populaţie; pregătirea informatică a populaţiei; suportul legislativ al activităţilor de i-afaceri; starea economică a republicii, suportul organizatoric al domeniului ş.a.

Infrastructura informatică şi folosire Internet. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi utilizarea Internet în R. Moldova sunt prezentate în tabelul 1. Datele din acest tabel arată că dotarea cu calculatoare personale în R. Moldova (1,8 PC la 100 locuitori) este de 37 de ori mai joasă decât în SUA (66 PC la 100 locuitori), de 12 ori mai joasă decât în Estonia (21 PC la 100 locuitori), de 3,3 ori mai joasă decât în Papua Noua Guinee (5,9 PC la 100 locuitori) şi de 5,6 ori mai joasă decât în mediu în plan global (10 PC la 100 locuitori) [2].

Tabelul 1. Infrastructura şi utilizare Internet către 1 iulie 2003 [2, 3 ş.a.]

Denumire indicatori Global R. Moldova S.U.A. România Rusia

Calculatoare

personale folosite total 650 mln 80 mii 190 mln 1 mln 13 mln

la 100 locuitori 10 unit. 1,8 unit. 66 unit. 4,1 unit. 8,9 unit.

Utilizatori Internet total 680 mln 75 mii 170 mln 2 mln 16 mln

la 100 locuitori 10 util. 1,9 util. 60 util. 8,1 util. 12 util.

Fluxul sumar de e-date la abonaţi total 22 Mbps 1 Tbps

la 100 locuitori 500 bps 300 Kbps

Folosirea Internet în republică este practicată [2] de 1,9 % din populaţie (pentru comparaţie: în România – 8,1 %, în Rusia - 8 %, în Estonia – 41 %, în SUA - 63 %). Şi mai slabă este starea de lucruri dacă de luat în consideraţie durata de lucru a utilizatorilor în Internet.

Traficul sumar de date, generat în republică de către cererile utilizatorilor Internet în orele de vârf, constituia aproape 22 Mbps în 2000, şi se aşteaptă 120 Mbps în 2005, adică de cca. 600 ori mai mic la 100 locuitori decât în SUA (vezi tab. 1).

În reţelele de transfer date în funcţiune din R. Moldova capacitatea maximă a canalelor este de până la 1 Mbps (de 10 mii de ori mai joasă decât în SUA, Canada, unele ţări membre ale Uniunii Europene şi chiar unele ţări candidate – Polonia) şi doar pentru cele câteva canale internaţionale aceasta constituie până la 8 Mbps.

Mai mult ca atât, în R. Moldova nici nu există reţele speciale pentru transfer de date ce ar acoperi întreaga arie a republicii. Serviciile de acces la Internet oferite de Moldtelecom S.A. şi alte câteva companii au deficienţe substanţiale. Conectarea prin canale comutate telefonice, acceptabilă financiar unei părţi semnificative a populaţiei, lasă mult de dorit în ce priveşte calitatea. Accesul sigur de calitate relativ bună (există unele rezerve şi aici), chiar la trafic de date foarte jos, este posibil doar la folosirea unor canale dedicate sau canale ISDN, ceea ce în cadrul R. Moldova încă nu este, de regulă, îndreptăţit din punct de vedere financiar.

Pregătirea informatică a populaţiei. Implementarea şi folosirea eficientă a i-afacerilor necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile informatice moderne. În această privinţă este semnificativ că specialiştii cu studii superioare constituie în R. Moldova – 11,2 %, iar în Germania – 16 % [4].

Prin eforturile de mai mulţi ani ale Ministerului Educaţiei şi, parţial, cele ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale la susţinerea Guvernului sunt întreprinse unele măsuri de instruire în informatică a elevilor, studenţilor şi, în unele cazuri, ale altor pături ale populaţiei. Un aport considerabil în această privinţă l-a adus dotarea cu clase de calculatoare pentru instruire a 821 instituţii preuniversitare (şcoli primare, şcoli medii, gimnazii, licee, şcoli normale, şcoli polivalente, colegii) din republică în anii 1997-1998. Dar ulterior upgradarea acestora nu a mai avut, practic, loc, ceea ce nu permite, nu că creşterea, ci doar menţinerea nivelului deja atins de asigurare informatică a instruirii în şcoli şi licee. O parte din aceste 821 instituţii (72 în a. 2001) sunt conectate la Internet.

Puţin mai bună este starea de lucruri în învăţământul universitar, suportul informatic necesar al instruirii în cadrul acestora fiind asigurat, în mare parte, din contul mijloacelor financiare proprii. O impulsionare a accesibilităţii serviciilor Internet a avut loc prin proiectul Fundaţiei Soros Moldova de creare a reţelei interuniversitare Moldnet. Aceasta interconecta reţelele locale ale Universităţii de Stat din Moldova, Universităţii Tehnice a Moldovei, Academiei de Studii Economice şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei cu acces la Internet printr-un nod al Fundaţiei Soros Moldova, ulterior reorganizat în Asociaţia DNT.

Deosebit de important în susţinerea pregătirii informatice a salariaţilor este rolul unităţilor economice private. Conducătorii acestora, conştientizând rolul strategic al folosirii tehnologiilor şi mijloacelor informatice ca suport strategic al activităţilor cotidiene, au susţinut reciclarea şi perfecţionarea personalului în domeniu. Mai mult ca atât, ei au motivat dezvoltarea cunoştinţelor informatice la potenţialii angajaţi, orientând la instruirea suficientă în informatică a tinerilor specialişti.