Gândirea economică în Antichitate si Evul Mediu

1.Gandirea economica in Antichitate

Primele reflectii despre viata economica in general au aparut cu mii de ani inainte de Hristos; ele au aparut in cadrul inca putin cunoscut al vietii de stat din Orientul Antic ca cel al faraonilor din Egiptul Antic si sub impulsul initiativei private existente si in alte state antice.

1.1.Gandire economica in Grecia antica

Platon

Platon (427-347 î.e.n.). Gânditor si scriitor încă inegalat in multe privințe. Filozof idealist, si-a exprimat gândurile sale sub formă de dialoguri. Două din lucrările sale: Republica Și Legile sunt consacrate. în principal, chestiunilor politice, conținând însă si multe reflectii economice. Platon critică cu virulență marele comert, spiritul mercantil și camăta. Critică îmbogățirea și acumularea exagerată de averi, ,,imbogățirea exagerată -spunea el - v-ar ruina cetatea, statul’’.

Pentru a evita îmbogățirea exagerată a unora si ruinarea statului -cetate, el cere o organizare socială opusa individualismului. Această organizare este comunismul. Dar dorește un comunism aristocratic si idealist, opus comunismului contemporan de inspirație democratică și materialistă.

Statul ideal. Sistemul aristocratic ideal in viziunea lui Platon este bazat pe comunismul platonian care propune ca societatea sa se dividă în trei clase: filozofii, militarii si producătorii (muncitorii si meșteșugarii). Clasa dominantă. superioara a filozofilor este clasa conducătoare. Dar dominația ei in stat nu trebuie sa se bazeze pe avere ,nici pe ereditate, nici pe puterea pe care o dă numărul voturilor precum si pe avantajele personale câștigate cu acestea, ci numai pe valoarea personală, pe capacitatea virtutea sufletească. Filozofii si militarii (războinicii) sunt doua clase supuse unui mod de viată ce le cere devotarea si dedicarea totala interesului public.

Pentru aceștia nu există nici familie, nici proprietate, sunt educați si întretinuți încă de copii în instituții ale statului unde sunt pregătiți pentru misiunea lor de mai târziu, așa ca fiecare să ia locul potrivit pentru el. Numai aceste clase au drepturi politice. Clasa producătorilor: agricultori, meseriași,comercianți care, deși sunt liberi, nu au însă drepturi politice, dar fiind incapabili de sacrificiu pästreaza dreptul de a avea familie și proprietate personală.Cu timpul Platon admite familia atât la clasele superioare cât și la clasele de jos.

CETATEA REALĂ (STATUL REAL). Tabloul trasat până aici este pur ideal. În ultimele părți ale lucrării ’’Republica’’ Platon descrie injustiția care - sub toate formele - domină lumea reală. Patru regimuri foarte imperfecte se succed continuu în cetate. Ele se generează unele pe altele (se nasc unele din altele) prin propriile abuzuri (excese) fără să se poată ajunge vreodată la stabilitate. Guvernarea ideală ar trebui să fie: (1) Aristocrația, exercitată de cei mai buni cetățeni. În locul ei se întâlnește în realitate - încă de la început - Timocrația (un guvern militar), care reduce pe ceilalți cetățeni la starea de sclavi. Dar, cu timpul, militarii capătă gustul bogăției și se trece la urmatoarea guvernare: (2) Oligarhie sau guvernarea bogaților. Împotriva nici unui alt regim n-a fost Platon așa de categoric ca împotriva oligarhiei. În termeni de neuitat el și-a exprimat disprețul față de omul oligarhic: „este un zgârcit, care din toate trage profit”. Într-un asemenea regim inegalitatea de bogăție se dezvoltă fără încetare. De o manieră tot mai scandaloasă se opun „săracul pârlit, lipsit de vlagă și ars de soare” și „bogatul care a crescut la umbră și debordează de carne superfluă”. Aceasta trebuie să conducă la revolta săracilor, care va introduce urmatoarea guvernare:(3) Democrația. În aparență, acesta este cel mai atractiv dintre toate regimurile pentru că pare să asigure fiecărui individ libertate. Cu toate acestea ea ascunde un viciu fundamental pentru că atribuie drepturi egale oamenilor care sunt -în mod natural - inegali. Oamenii dau frâu liber tuturor înclinațiilor lor, se îmbată de libertate și devin incapabili să judece corect valoarea unui om. Ei vor ajunge - fatalmente - să se încredințeze unui om rău, care, foarte curând, se va transforma în tiran și va impune regimul urmator: (4) Tiranic.