Extras din seminar
LUCRAREA APLICATIVĂ NR. 1
Determinarea nivelului optim al activităţilor
economico-sociale în contextul externalităţilor de mediu
Agenţii economici (consumatori şi producători) iau deciziile de consum şi
de producţie pe baza costurilor pe care trebuie să le suporte ei înşişi şi a
beneficiilor rezultate. O parte din aceste decizii pot impune costuri şi altor agenţi
economici sau le pot aduce beneficii acestora. Aceasta este baza distincţiei dintre
valorile private şi valorile sociale. Într-o primă etapă, definim aceste noţiuni
ilustrându-le cu ajutorul câtorva exemple. Apoi, discutăm consecinţele importante
ale divergenţei între valorile private şi cele sociale.
Orice activitate umană generează costuri şi beneficii pentru agentul
economic care o realizează. Or, o parte din aceste activităţi generează costuri şi
beneficii şi pentru alţi membri ai societăţii. Din acest motiv se face distincţia între
costurile private şi costurile sociale, precum şi între beneficiile private şi beneficiile
sociale1.
Beneficiile private sunt câştiguri obţinute dintr-o activitate de către agentul
economic care le realizează. Aceste beneficii pot să ia forma veniturilor; este cazul
întreprinderii care, după ce a investit într-un proiect, îşi dirijează activităţile în aşa
fel încât să-şi maximizeze profitul. Dar, beneficiile pot de asemenea să ia şi forma
satisfacţiei; este cazul consumatorului care îşi face opţiunea de consum în aşa fel
încât să obţină cea mai mare satisfacţie posibilă, dat fiind bugetul sau limitat.
Beneficiile sociale sunt beneficiile obţinute din realizarea unei activităţi,
atât de către agentul economic, responsabil de aceasta, cât şi de către ceilalţi agenţi
economici. Astfel, beneficiile sociale includ beneficiile private, dar şi beneficiile
obţinute de către toţi ceilalţi membri ai societăţii.
Exemplele de beneficii sociale sunt numeroase; de exemplu, un individ
care îşi înfrumuseţează rondul de flori. Aceste flori îi creează, cu siguranţă, o
anumita satisfacţie (beneficiu privat), dar ne putem gândi că aceste flori creează
satisfacţie şi persoanelor care trec prin faţa acestui rond. Suma beneficiului privat
şi a satisfacţiei persoanelor care circulă prin faţa rondului constituie beneficiul
social. Un alt exemplu clasic este acela al apicultorului care îşi desfăşoară
activitatea în apropierea unei livezi. Apicultorul realizează beneficii din activitatea
lui economică: este vorba despre venitul pe care îl are din vânzarea mierii produse
de albine. Aceste beneficii sunt private în măsura în care venitul aparţine
apicultorului. Totuşi, proprietarul livezii vecine beneficiază şi el de prezenţa
apicultorului pentru că albinele favorizează polenizarea merilor lui. În acest caz
este vorba, evident, de un beneficiu de pe urma activităţii apicultorului, dar care nu
aparţine acestuia din urma. Beneficiul adus pomicultorului va fi deci adăugat
beneficiului apicultorului pentru a defini beneficiul social al activităţii apicultorului.
1 Prin termenul de valori (private, sociale) noi înţelegem şi costuri şi beneficii.
Costurile private sunt costuri suportate de un agent economic pentru a
realiza o activitate. Este vorba, în mare, de resursele pe care trebuie să le consacre
realizării acestei activităţi, şi care, prin aceasta, nu mai sunt disponibile pentru alte
activităţi.
Costurile sociale sunt costurile implicate de o activitate şi care sunt
suportate în acelaşi timp, atât de agentul economic care desfăşoară activitatea cât şi
de ceilalţi agenţi economici. Costurile sociale includ costurile private, dar nu se
limitează la aceste simple costuri private; ele includ şi costurile impuse tuturor
celorlalţi membri ai societăţii.
De exemplu, să luăm cazul întreprinderii care produce un anumit bun şi
prin aceasta deversează în apă anumite subproduse ale activităţii sale de producţie.
Întreprinderea obţine beneficii (venituri) din vânzarea bunului pe care ea îl produce
şi trebuie să facă faţă anumitor costuri pentru a produce acest bun. Aceste beneficii
şi costuri sunt private în măsura în care aparţin întreprinderii. Totuşi, prin faptul că
ea deversează deşeuri în apa comună, această întreprindere impune costuri şi
celorlalţi membri ai societăţii. De exemplu, presupunem că aceste deşeuri reduc
cantitatea şi/sau calitatea peştelui în aval, afectând astfel pescuitul. Sau, să luăm
exemplul în care aceste deşeuri diminuează calitatea apei în care un anumit număr
de indivizi obişnuiesc să practice înotul. Astfel, costurile de producţie asumate de
întreprindere (costuri private) nu reprezintă totalitatea costurilor generate de
activităţile sale de producţie. Activitatea acestei firme generează de asemenea şi
costuri pe care ea nu le suportă, costuri care sunt impuse pescarilor şi înotătorilor.
Costurile sociale ale activităţii acestei întreprinderi se dovedesc deci superioare
costurilor private din cauza neajunsurilor cauzate mediului înconjurător.
Având în vedere aceste definiţii, precum şi exemplele prezentate,
înţelegem diferenţa dintre valorile private şi valorile sociale şi faptul că aceasta
depinde de luarea în considerare a costurilor şi beneficiilor unei activităţi pentru
ansamblul societăţii (valori sociale) mai mult decât pentru simplul agent economic
care conduce activitatea respectivă (valori private). În aceste condiţii introducem
noţiunea de externalitate, pe care o definim în felul următor.
O externalitate există atunci când activitatea unui agent economic A
influenţează negativ sau pozitiv un agent economic B, şi că agentul A nu ia în
considerare acest impact asupra agentului B în decizia sa de a realiza sau de a nu
realiza activitatea menţionată.
Dacă agentul B, care este influenţat negativ de către activitatea agentului A, cere
o compensare de la agentul A pentru neajunsurile create activităţii sale, atunci
agentul A ar lua în considerare impactul activităţii sale asupra lui B. În acelaşi fel,
dacă agentul B ar beneficia de activităţile agentului A (de exemplu, să ne gândim la
pietonii care beneficiază de florile din rond) şi că agentul A cere o anumită
retribuţie de la agentul B, atunci agentul A ar ţine cont de acest beneficiu în decizia
sa de a realiza sau nu activitatea. Am spune astfel, că în ambele cazuri agentul A a
„internalizat” efectele secundare (beneficii şi costuri) ale activităţii sale.
Ajungem deci la concluzia ca externalităţile există atunci când valorile
private sunt diferite de valorile sociale. Astfel, atunci când beneficiile sociale sunt
superioare beneficiilor private, avem de-a face cu beneficii externe şi vorbim de
externalităţi pozitive. Atunci când costurile sociale sunt superioare costurilor
private avem de-a face cu costuri externe şi vorbim despre externalităţi negative.
Externalităţi pozitive ↔ beneficii externe
↔ beneficii sociale > beneficii private
Externalităţi negative ↔ costuri externe
↔ costuri sociale > costuri private
Dar, trebuie să ţinem cont de prezenţa externalităţilor? Care sunt
consecinţele prezenţei externalităţilor negative, ca de exemplu poluarea? Care este
impactul prezenţei externalităţilor pozitive? La aceste întrebări răspundem în
continuare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- 1.pdf
- 2.pdf
- 3.pdf
- 4.pdf
- 5.pdf
- 6.pdf