Extras din seminar

Scurt istoric al Uniunii Economice şi Monetare

Uniunea Europeană este rezultatul eforturilor depuse începând din anii 1950 de către promotorii Europei Comunitare. Ea reprezintă cea mai avansată organizaţie de integrare multilaterală, având posibilitatea de acţiune atât în domeniul economic, social şi politic, cât şi în domeniul drepturilor omului şi al relaţiilor externe ale celor 15 state membre.

Tratatul de la Paris din 1951 a întemeiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), iar tratatul de la Roma din 1957 Comunitatea Economică Europeană (CEE) si Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA), constituind împreună Comunităţile Europene. Tratatul de la Roma a fost modificat în 1986, prin semnarea Acordului Unic European, şi în 1991, prin semnarea Tratatului asupra Uniunii, adoptat la Maastricht.

Toate aceste acte din 1951, 1957, 1986 şi 1991 constituie baza constituţională a ceea ce numim, în prezent, Uniunea Europeană (UE), stabilind între statele membre legături juridice care merg dincolo de relaţiile contractuale între statele suverane.

Potrivit tratatului de la Roma (1957) şi a dispoziţiilor adoptate ulterior de către instituţiile sale, Uniunea Europeană urma să se realizeze treptat, pe etape, mai întâi sub forma unei uniuni vamale şi apoi a unei uniuni economice şi monetare, implicând, în prima etapă, asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor, iar în a doua etapă libera circulaţie a capitalurilor, serviciilor, forţei de muncă şi adoptarea monedei unice în teritoriul comunităţii. Într-o etapă viitoare se prevedea şi realizarea uniunii politice a ţărilor membre.

ASISTENŢA FINANCIARĂ EXTERNĂ A UNIUNII EUROPENE

Asistenţa acordată de către Uniunea Europeană statelor terţe, prevăzută în Tratatul de la Roma şi concentrată iniţial asupra vechilor colonii ale Statelor Membre, a atins în prezent o dimensiune mondială şi include forme noi de cooperare. Mecanismul este gestionat de Comisia Europeană şi are la bază un dialog olitic pentru menţinerea păcii, promovarea drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept.

Ajutorul acordat de Uniune are drept principale obiective lupta împotriva sărăciei, dezvoltarea economică, tegrarea progresivă a ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială şi lupta împotriva inegalităţilor. Asistenţa financiară din partea Uniunii Europene este complementară ajutoarelor acordate de către statele sale membre. Uniunea Europeană şi statele sale membre furnizează 55% din ajutorul public pentru dezvoltare.

ASISTENŢĂ REGIONALĂ

Dispozitivele de cooperare, specifice marilor ansambluri regionale, se concretizează prin programe comune la care se adaugă împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiţii (BEI).

Africa, Caraibe şi Pacific

Cooperarea cu ţările ACP a demarat în 1963. Conform Acordului de la Cotounou, încheiat la 23 iunie 2000 cu 77 de state din Africa, Caraibe şi Oceanul Pacific, acest dispozitiv de cooperare are în structura sa 5 piloni: reducerea sărăciei, dialog politic, implicarea societăţii civile, noul cadru de cooperare economică şi comercială şi reforma cooperării financiare aplicată prin Fondul European pentru Dezvoltareşi prin Banca Europeană de Investiţii.

Bugetul pentru perioada 2000-2005 al Fondului European pentru Dezvoltare este de 15,2 miliarde de Euro. Bugetul FED are două componente: contribuţii din partea Statelor Membre (13,5 miliarde de Euro) şi finanţare acordata de Banca Europeană de Investiţii (1,7 miliarde).

Statele mediteraneene şi Orientul Mijlociu

Statele mediteraneene au încheiat cu Uniunea Europeană o serie de acorduri de cooperare şi de asociere asupra exporturilor de produse industriale şi agricole din aceste state şi asupra asistenţei financiare. Declaraţia de la Barcelona, adoptată în 1995, a demarat un “parteneriat euro-mediteranean”, care prevede crearea, până în 2010, a unei zone de liber schimb între Uniunea Europeană şi 12 state mediteraneene (Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Israel, Iordania, Autoritatea Palestiniana, Liban, Siria, Turcia, Cipru si Malta).Două dintre aceste state, Cipru şi Malta, au aderat la Uniunea Europeană în mai 2004.

Programul MEDA II, pentru perioada 2000-2006, a constituit a doua etapă a parteneriatului euro-mediteranean. Obiectivele programului au fost: consolidarea stabilităţii politice şi a democraţiei, crearea unei zone de liber schimb, cooperarea în domeniul social şi cultural. Bugetul programului MEDA II a fost de 5,35 miliarde Euro.

Europa Centrală şi de Est

Sprijinul acordat de către Uniunea Europeană statelor din Europa Centrală şi de Est (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria), se bazează, începând din 2000, pe trei instrumente financiare: Phare, Ispa şi Sapard.