Extras din seminar

Rezumat

Autorii analizează modul în care Enron a utilizat tehnici hedging înainte ca prăbuşirea generală a organizaţiei să genereze o criză de încredere în practicile şi standardele din domeniul afacerilor din în SUA. Ei oferă o analiză a modului în care era structurat sistemul şi arătă cum funcţionau tranzacţiile înainte, înainte de a analiza cauzele prăbuşirii companiei.

Termeni cheie: hedging, politică contabilă, politică de afaceri

În anii 1990, Enron a evoluat rapid şi a început să se manifeste în arii care păreau compatibile cu strategia de creare a afacerilor în jurul unor active care erau achiziţionate şi dezvoltate. Această creştere rapidă cerea un capital larg de investiţii dar nu ofereau premisa generării unor câştiguri sau fluxuri de numerar semnificative pe termen scurt. Pentru a evita relatarea unor datorii suplimentare rezultate din aceste afaceri care iniţial nu deţineau fluxuri suficiente de numerar pentru a acoperii datoriile, Enron a ales să utilizeze entităţi care să servească unor scopuri speciale (SPE) în ideea obţinerii unei finanţări în afara bilanţului (off-balance sheet financing). Aceste entităţi permiteau împrumutul în mod direct de la creditori externi pentru finanşarea activităţilor.

Deşi SPE-urile sunt o practică comună pentru finanţarea în afara bilanţului, Enron a creat SPEs pentru a se angaja în câteva activităţi de hedging îndoielnice, pentru a păstra pierderile economice reale în afara declaraţiilor financiare. Acest articol furnizează o revizuire simplificată a unei situaţii foarte complexe, pentru a explica motivele firmei Enron care au condus la angrenarea sa în activităţi de hedging cu SPE-uri, tranzacţiile derivate utilizate pentru realizarea managementului câştigurilor precum şi situaţia existentă care a expus în final schema îndoielnică.

Motivaţia

In martie 1998, Enron a achiziţionat acţiunile Rhythms Net Connections ca o investiţie, contra sumei de 10 milioane dolari. Până în mai 1999, valoarea acţiunilor s-a ridicat la 300 milioane de dolari, dar Enron nu a putut sa vândă investiţia pană la sfârşitul anului 1999 din cauza unei convenţii de blocare (imobilizare). Preocupat că preţul stocului ar putea să scadă înainte ca ei sa poată vinde investiţia, Enron a vrut să protejeze câştigul deja recunoscut prin dobândirea de opţiuni put. Din cauza mărimii poziţiei lui Enron, relativei lipse de lichiditate şi lipsei de garanţii comparabile, a fost efectiv imposibilă protejarea investiţiei Rhythms în mod clasic. Astfel Enron a creat un SPE a cărei activitate era de a proteja (acoperii) investiţia Rhythms.

Din 1999 până în 2001, Enron a sprijinit mai multe investiţii similare cu Rhythms în care valoarea se aştepta să crească iniţial, dar care prezentau riscul de a suferii o scădere de preţ înainte de sfârşitul perioadei de imobilizare. Enron a inclus aceste câştiguri substanţiale în câştigurile lor proprii, dar nu a vrut să recunoască pierderile aferente. Neavând contrapartide independente disponibile pentru a acoperii aceste investiţii împotriva unor pierderi viitoare, Enron a creat mai multe entităţi pentru scopuri speciale (SPE) care să servească ca şi contrapărţi pentru tranzacţiile derivate pe care Enron le dorea. Preşedintele financiar (CFO-ul) al lui Enron manageriza SPE-urile pentru a se asigura că SPE-urile se vor implica în tranzacţiile necesare. Motivul major din spatele acestor tranzacţii îndoielnice a fost dorinţa de a păstra pierderile economice reale ale acestor investiţii departe de situaţiile finaciare al lui Enron. Cum s-a observat mai târziu, CFO-ul a primit recompense substanţiale în schimbul faptului că în calitate de manager al SPE-urilor a oferit operaşiuni de hedging pentru Enron, operaţiuni în care alţi terţi independenţi şi demni de încredere nu s-ar fi implicat niciodată.

Tranzacţiile

SPE - ul creat în iunie 1999 pentru a proteja investiţiile Rhythms, a apărut prin transferarea acţiunilor (fondului) restricţionate ale Enron (de fapt contracte forward pe propriile acţiuni) în schimbul unor opţiuni put. Tranzacţia sumara pentru Enron a fost:

Debit Notă sume de încasat: 64.000.000

Debit Opţiuni put: 104.000.000

Credit Acţiuni: 168.000.000

Tranzacţia sumara pentru SPE a fost:

Debit Investiţii în acţiuni Enron: 168.000.000

Credit Venit anual (Vânzarea opţiunilor put): 104.000.000

Credit Notă Sume de plată: 64.000.000

Acţiunile Enron au crescut semnificativ ca valoare din iunie până în decembrie 1999, crescând şi valorarea activelor deţinute de către SPE. În acelaşi timp investiţia Rhythms a scăzut, creând o obligaţie (datorie) pentru SPE pe opţiunile put vândute către Enron. Următoarele înregistrări apar în contabilitatea Enron