Teoria Firmei

TEORIA FIRMEI

Scurt istoric

Primele mari întreprinderi au fost proprietatile agricole ale patricienilor din imperiul roman, în perioada de descompunere a acestuia.

La sfârsitul evului mediu apar primele întreprinderi capitaliste care le prefigureaza pe cele de astazi sub forma companiilor (cum = cu ; panis = pâine) adica a societatilor familiale organizate pe principiul societatilor în nume colectiv (toti membrii ei fiind solidar responsabili si în principal ad infinitum, adica nu numai în limita cotei lor de participatie). Mai târziu, aceste companii vor admite asociati straini care aduc capital si munca.

Toate societatile în nume colectiv au suferit însa datorita proastei împartiri a responsabilitatilor iar solutia a fost comandita - distinctia dintre responsabilitatea celor care se multumesc sa-si dea concursul numai financiar si care înteleg sa nu fie responsabili decât pentru aportul în bani si ceilalalti membrii. Comandita a facut progrese în toata Europa, substituindu-se în timp societatii pe baza familiala.

Societatile în comandita sunt în acelasi timp asocieri de persoane si asocieri de capitaluri.

O forma distincta a organizarii întreprinderii a constituit-o societatea pe actiuni, adica o asociere de capitaluri în care asociatii, parteneri, poseda parti (shares) sau actiuni.

Secolul al XVII-lea marcheaza momentul aparitiei unor întreprinderi cu caracter special, a caror obiect de activitate îl constituiau în principal activele financiar- monetare: bancile si bursele. Acestea au facilitat desfasurarea actelor de schimb, iar dezvoltarea instrumentelor de plata de tipul bancnotelor si respectiv a celor de credit de tipul cambiilor, biletelor la ordin sau a tratelor au permis augumentarea cererii de bunuri.

Conjugata cu începuturile procesului de industrializare, dezvoltarea burselor si a bancilor, în special începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, a permis dezvoltarea firmelor de afaceri, concentrarea capitalului si aparitia marilor firme monopoliste, care au dominat piata pâna la începutul celui de-al doilea razboi mondial.

În perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial pâna în anii ‘70 mediul economic international a înregistrat o mixtura de firme mari si mijlocii, iar începând cu anii '80 locul acestora fost preluat de catre firmele mici si mijlocii care au devenit, într-o exprimare plastica, "locomotiva economiei".

Definire

Firma de afaceri reprezinta o unitate economica de baza în jurul careia polarizeaza subunitati economice sub o singura conducere si gestiune financiara.

Ea este alcatuita dintr-un grup de persoane organizate potrivit unor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale care concep si desfasoara un complex de procese lucrative concretizate în producerea de bunuri si servicii în scopul obtinerii unui profit.

Firmele de afaceri reprezinta în fapt:

- spatii geografice în care se desfasoara activitati economice care au drept rezultat producerea de bunuri tangibile sau intangibile destinate satisfacerii trebuintelor umane;

- segmente de piata în cadrul carora au loc tranzactii pe baze contractual-formale;

- centre de decizie privind alocarea resurselor, stabilirea limitelor de pret si distributia veniturilor.

- un set de contracte pe care un agent central (antreprenorul) caruia i se încredinteaza responsabilitatea de a conduce si gestiona resursele de care dispune firma respectiva le încheie în vederea bunei desfasurari a activitatii respective;

- o entitate sociala care desfasoara în esenta trei tipuri de activitati : cumpara servicii productive, le organizeaza în cadrul procesului de productie si apoi vinde productia obtinuta;

- o entitate rationala care îsi desfasoara activitatea în vederea atingerii unui scop bine definit;

- un sistem socio-economic complex, deschis si operational în cadrul caruia inputurile (factorii de productie) sunt transformate în outputuri (bunuri si servicii marfare sau non marfare);

Clasificare

a.dupa criteriul de ramura ; ramurile agrega unitati cu productie omogena care produc exclusiv un produs sau o grupa de produse.

b.dupa criteriul institutional : se considera ca un agent economic reprezinta o unitate institutionala care dispune de autonomie de decizie în exercitarea functiei sale principale.

În functie de criteriul institutional, firmele se grupeaza în urmatoarele categorii:

1.firma (gospodaria) individuala este unitatea producatoare al carei patrimoniu apartine unei singure persoane si care foloseste direct factorii de productie de care dispune;

2. cooperativa - forma de organizare economica care se creaza pe baza liberului consimtamânt al unor mici proprietari individuali care desfasoara activitati similare. Dreptul de proprietate asupra patrimoniului este extins asupra tuturor membrilor cooperatori care gestioneaza în comun cooperativa, îsi însusesc salariul corespunzator pentru activitatea prestata în cadrul ei si îsi împart profitul sau dupa caz pierderile proportional cu capitalul detinut.

3.întreprinderea (firma, compania), grupeaza toate unitatile institutionale ale caror activitati constau în producerea de bunuri materiale si servicii nonfinanciare destinate pietei.În cadrul acesteia se disting urmatoarele tipuri: