Crearea și Migrarea de Valoare

Creşterea este o condiţie a perenităţii societăţii, dar în sine ea nu este sufiecientă. Societatea trebuie să fie rentabilă şi conform termenilor curent utilizaţi astfel trebuie să fie creatoare de valoare.

În această perspectivă instrumentele tradiţionale de măsură a performanţelor au fost criticate pentru aptitudinea lor insuficientă de a ţine cont de performanţele antreprenoriale. Acestea, precum şi pertinenţa strategiilor conducătorilor sunt din ce în ce mai apreciate în termeni de creare de valoare pentru acţionari.

În sine conceptul de creare de valoare nu este nou. El este însăşi esenţa capitalismului. Mai multe raţiuni au fost avansate pentru a explica difuzia acestei noţiuni în discursurile manageriale şi utilizarea sa sub forma indicatorilor numerici în modul de gestiune a marilor societăţi, începând cu anii 80.

Ele se referă în special la transformările profunde ale mediului economic al socităţilor, la mondializare sau globalizare, la concentrarea profundă a sectoarelor şi la restructurarea societăţilor, la evoluţia acţionariatului în particular, creşterea ponderii a fondurilor de pensii şi a investitorilor instituţionali.

Acest mod de gestiune prin valoarea financiară a societăţilor privilegiază performanţele bursiere şi conduce astfel la o reînnoire a indicatorilor de performanţă ai marilor societăţi cotate la bursă şi o etalonare sistematică a performanţelor interne cu performanţele pieţelor financiare.

Evaluarea performanţelor financiare, prin cearea de valoare completează analiza efectului de levier. Ştiind că acesta se bazează în principal pe comparaţia între rentabilitatea capitalurilor investite şi costul datoriei financiare. Abordarea prin crearea de valoare merge chiar mai departe comparând rentabilitatea capitalurilor cu costul ansamblului resurselor avansate de către deţinătorii de fonduri, altfel spus costul capitalului.

Valoarea creată rezultă adesea din transferul dintre societăţi, sectoare sau industrii, fenomen pe care-l desemnăm prin noţiunea de migrare de valoare. Acest

fenomen nu este nou în istoria sistemului capitalist, dar el cunoaşte o actualitate odată cu dezvolatarea tehnologiilor numerice şi cu globalizarea.

Tehnologiile numerice tind să elimine în mod progresiv frontierele tradiţionale între diferitle sectoare, precum utilizarea electronicii de către marele public, telecomunicaţiile, informatica şi audio vizualul. Astfel, tehnologia numerică oferă oportunităţi de cooperare, dar ele sunt acompaniate în mod egal de noi probleme concurenţiale, dintre care esenţialul este acela de a fi în nucleu acestor noi tehnologii. Aceste evoluţii conduc la o modificare a canalelor de valoare şi la o migrare a acesteia din obiect fizic către servicii.

1. CONCEPTUL ŞI NOŢIUNEA DE VALOARE

Conceptul de valoare în economie are diferite semnificaţii, în funcţie de problememele teoretice a căror obiect îl face. Odată cu dezvolatarea teoriei neoclasice, analiza valorii unui bun se reduce la preţul său efectiv observabil în momentul schimbului şi determinat prin confruntarea dintre cerere şi ofertă. Teoria valorii, susţinută de clasici şi marxişti este abandonată în favoarea unei teorii a preţului fondat pe noţiunea de utilitate, dobândită de diferite bunuri susceptibile care se tranzacţionează pe piaţă.

Atunci când însuşi termenul de valoare nu părea a mai fi utilizat în economie, în afară de contabiliate şi de microeconmoia financiară, el a redevenit în cursul ultimelor decenii un concept de actualitate odată cu problema valorii informaţiei a cărui anticipare şi deţinere joacă un rol esenţial în determinarea preţurilor. Aşa cum arată analizele recente aceasta a căpătat accepţiuni multiple precum: valoare contabilă, valoare justă, valoare de utiliate, valoare reziduală, valoare actuală sau prezentă, valoare acţionarială,

etc.

Managementul prin valoare a societăţilor se bazează pe convingerea superiorităţii logicii pieţei asupra oricăror soluţii de esenţă birocratică. Ea poate explica în special predominanţa unui control de tip financiar şi succesul metodelor de gestiune a valorii.

Fundamentele conceptuale ale modelelor şi metodelor de creare de valoare se inspiră în principal din teoria financiară în materie de evaluare a societăţii.