Finanțe publice - seminar

1.1. Scurt istoric al finanţelor publice

Existenţa finanţelor este strâns legată de existenţa statului şi de folosirea banilor şi a formelor valorice în repartiţia produsului intern brut. De la apariţia primelor elemente de finanţe - la punctul de intersecţie dintre orânduirea comunei primitive şi orânduirea sclavagistă - şi până în prezent, finanţele au fost o componentă a sistemului relaţiilor economice.

Condiţiile care au făcut necesară şi posibilă apariţia şi dezvoltarea finanţelor constau în:

a) apariţia şi dezvoltarea relaţiilor marfă-bani, în măsură să permită formarea şi utilizarea resurselor statului în formă bănească;

b) apariţia statului, care, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, avea nevoie de resurse ce nu puteau fi procurate în cadrul relaţiilor existente anterior.

Ca instituţie şi funcţionalitate, finanţele publice sunt rezultatul diviziunii sociale a muncii şi îşi au originea legată de apariţia şi funcţionarea statului. Stratificarea societăţii pe clase sociale şi interese diferite a determinat odată cu apariţia statului şi apariţia multor instituţii sub coordonarea acestuia ca, de exemplu: armata, justiţia, mai târziu poliţia, parlamentul, instituţii sociale ca învăţământul şi sănătatea ş.a.m.d.

Separarea statului şi a instituţiilor sale de societate în sfera relaţiilor economice, obligă statul la asigurarea veniturilor, cheltuielilor şi împrumuturilor sale proprii. Procurarea resurselor necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale se face pe calea constrângerii pe care o exercită asupra membrilor societăţii ce realizează venituri.

De-a lungul timpului au existat diferite modalităţi de abordare a finanţelor. Locul actual al finanţelor publice în viaţa economică este rezultatul trecerii de la finanţele numite “clasice” ale perioadei liberale din sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea (abordarea clasică), la finanţele perioadei intervenţioniste dintre cele două războaie mondiale şi apoi la finanţele statului “agent economic” din a doua jumătate a sec. al XX-lea (abordarea modernă).

Perioada liberală (sec. al XIX-lea şi până la primul război mondial) s-a caracterizat prin aceea că, intervenţiile statului asupra activităţii economice nu limitau libertatea de acţiune a forţelor pieţei. Statul, trebuia să lase să acţioneze libera concurenţă şi mecanismele pieţei, trebuia să fie departe de activitatea economică şi acţiunea sa trebuia să fie, pe cât posibil, neutră. Statul avea rolul esenţial de a crea cadrul pentru votarea şi respectarea legilor, precum şi să furnizeze acele servicii care relevau competenţele sale tradiţionale

Ideea de bază care predomina în perioada liberală era aceea a neutralităţii finanţelor publice. Principiile care s-au impus în această perioadă au fost:

- limitarea la maximum a cheltuielilor publice;

- neutralitatea impozitului;

- respectarea echilibrului bugetar anual;

- limitarea împrumutului la circumstanţe excepţionale.

Finanţele publice în perioada intervenţionistă (între cele două războaie mondiale) se caracterizează prin creşterea rolului acestora în viaţa economică faţă de perioada anterioară, în special, datorită consecinţelor războiului şi crizei din perioada 1929-1933.

Urmările primului război mondial au făcut să evolueze concepţiile despre rolul statului. Cheltuielile publice ating o pondere de 30% din produsul intern brut, iar statul începe să finanţeze din plin ramuri ca: industria, transporturile, construcţiile de locuinţe ş.a. Sub presiunea evenimentelor au evoluat concepţiile despre rolul statului în sensul că, acesta putea să-şi lărgească câmpul misiunilor tradiţionale, să procedeze la intervenţii deliberate în domeniul economic şi social.

Postulatul lui Keynes constă în aceea că puterile publice pot, din punct de vedere tehnic, şi trebuie, din punct de vedere politic, să utilizeze finanţele publice pentru a asigura echilibrul ţării: echilibrul economic reglând conjunctura prin politica bugetară şi dezvoltând infrastructurile prin investiţii; echilibrul social, deoarece fiscalitatea şi cheltuielile de transfer permit lupta contra inegalităţilor şi pot atenua efectele şomajului.