Analiza comparativă a sistemului resurselor financiare publice în țări membre ale Uniunii Europene

CAPITOLUL 1. COMPONENTELE SISTEMULUI DE RESURSE FINANCIARE PUBLICE

1.1. Conţinutul sistemului de resurse financiare publice şi structura acestuia

Resursele economice publice sunt privite ca un cumul ,,sui generis“ luând în considerare caracteristicile lor, dar şi conexiunile ce se formează între sistemele de succesiune şi de folosire ale lor, ce formează un tot apt să îndeplinească cererea de consum susținută de desfășurarea obișnuită a autorităților şi organizațiilor publice .

Acestea formează un sistem comun în cumulul resurselor financiare orientate către consumul intern, formării de capital sau justificării în afara granițelor şi au o contribuţie fundamentală la desfășurarea activităţii financiar – sociale.

Resursele reprezintă elemente ale avuţiei unei ţări ce derivă din produsul intern brut, la care se suprapune importul, şi sunt utilizate pentru consum, formare brută de capital şi export. Resursele financiare semnifică cumulul mijloacelor financiare dintr-o economie, utile pentru finanţarea scopurilor financiare şi sociale, într-o perioadă de timp dinainte stabilită şi la diverse etape organizatorice ale economiei .

“Resursele sunt elemente ale bogaţiei unei naţiuni” . Acestea pot fi materiale, umane, valutare şi informaţionale, un rol deosebit fiind deţinut de către resursele financiare.

Resursele financiare publice semnifică cumulul mijloacelor financiare pe care instituţiile publice le primeşte de la indivizi şi de la organizaţii, în ideea suveranităţii fiscale şi prin conexiuni financiare, având ca scop generarea cheltuielilor publice .

Resursele financiare publice se regăsesc în cumulul resurselor financiare, care sunt gestionate de către organizațiile publice în vederea atingerii scopului şi îndatoririlor ce le revin lor, susținând în același timp și buna desfășurare a entităților funcționale aferente organizațiilor publice centrale, organizațiilor publice locale şi companiilor cu capital de stat.

Resursele financiare publice aparţin statului, respectiv autorităţilor publice şi sunt folosite în scopul satisfacerii nevoilor de consum public .

Sub o altă perspectivă, resursele financiare publice semnifică acele resurse economice, de natură financiară, ce se determină de instituţiile publice şi se generează la dispoziţia autorităţilor şi organizaţiilor de stat, centrale sau locale, pentru a-şi îndeplini scopurile şi ţelurile acestora.

Spre deosebire de mijloacele băneşti care aparţin persoanelor fizice sau juridice şi care se administrează în baza proprietăţii private, resursele financiare publice satisfac nevoi de consum public. În acest mod, la temeiul economiei în ansamblul său ne putem referi la resursele economice ale statului în genere, în care sunt incluse atât resursele financiare ce se gestionează în cadrul segmentului de stat cât și cele administrate din sectorul privat. Producţia de resurse de stat şi raportul dintre ele şi resursele private sunt generate de hotărârile distribuirii banilor între palierul public şi cel privat . Este de adaugat faptul că distribuirea optimă a resurselor între sectorul public şi cel privat (distribuirea intersectorială perfectă) se desfăşoară în condiţii de folosire completă a banilor şi de susţinere a utilităţilor optime pentru cumparatorii de bunuri şi servicii .

Delimitarea conceptuală ce se întemeiază pe felul proprietății nu elimină interferența fenomenelor de folosire a celor două tipuri de resurse economice care devin nu numai obișnuite ci şi demne de implementat.

Adaptarea utilizării acestor resurse poate fi pozitivă, atât pentru cetățeni cât şi pentru economie în general, generând simultan o optimă utilizare a resurselor statului, în consens cu legislaţia caracteristică fiecărei țări în parte.

Realizarea sistemului resurselor economice semnifică crearea de PNB și avuţie de stat, ele putând fi generate și de surse din exteriorul statului, prin intermediul unor raporturi caracteristice, demonstrate prin anumite modalităţi fundamentale: împrumuturi, donaţii sau ajutoare terțe.

În raport cu modul distinct în care se evidențiază instituțiile publice, resursele economice publice se divid în două categorii :

• subsistemul resurselor publice bugetare;

• subsistemele resurselor companiilor cu capital de stat şi combinat.