Extras din seminar

- Informație bibliografică:

- Autorul lucrarii: Fănuș Neagu, Alexandru V.Diță, Virgil Joița, Nicolae Zamfirescu.

-Titlul lucrarii: Mircea cel mare scutul Europei

-Orașul și editura : București, Editura „ Roza vînturilor”

-Anul editării: 2009

-Numarul paginilor: 710

1) Scurtă introducere în problemă:

Lucrarea de dată „ Mircea cel mare scutul Europei” dă posibilitatea tuturor celor ce o lecturează să urmărească progresul adevărului , deloc ușor și lipsit de sinuozități, iar pe de alta, să se alăture cu toată convingerea celor ce, de la contemporanii săi și posteritatea medievală pînă la Mihai Eminescu, au văzut în cel ce se odihnește la Cozia, dar ale cărui fapte contiunuă să fie urzeala întregii noastre istorii pînă azi, un învingător glorios, un diplomat de geniu, un ctitor de țară pentru veșnicie și un „ scut al Europei”.

2) Ideile expuse în “Studiul introductiv”

În studiul introductiv autorii ne prezintă pe scurt aportul lui Mircea în fața pericolului otoman și în același timp ne conturează personalitatea domnitorului prin prisma aprecierilor istoriografice. Astfel întîii istorici de talie și celebritate națională B.P. Hașdeu și A.D. Xenopol îl numesc în epoca modernă Mircea cel Mare. Cel mai frumos și cavaleresc omagiu adus marelui adversar de odonioară l-a lăsat Ibn Kemal acesta caracterizîndu-l drept „ bărbatul cel mai puternic și cel mai ager dintre creștini. Nu mai puțin grăitoare despre imaginea domnului român sînt rîndurile lăsate de către Sigismund de Luxemburg acesta menționa:” bărbat viteaz, activ și puternic care luptîndu-se în mai multe rînduri cu turcii, a triumfat în chip glorios asupra lor.

Mircea cel Mare este primul domn român care a reușit să pună la punct o politică de avengură euro-asiatică, activă și coerentă, devenind primul mare apărător european al liniei Dunării împotriva hotărîrii Imperiului Otoman de înstăpînire asupra fluviului coloana vertebrală a Europei cum avea să-l definească mai tîrziu Frederic al II-lea, regele Prusiei. Privită în această perspectivă victoria de la Rovine ne apare ca prima mare victorie categorică și cu efect de durată pe care un popor european a obținut împotriva oștilor otomane. Demonstrînd Europei că otomanii nu sînt invincibili, Mircea era și a rămas pînă la sfîrșit unicul șef de stat creștin care a reușit să zdrobească pe cîmpul de luptă, în confruntare directă, o armată condusă personal de sultan, din cîte înregistrează istoria Imperiului Otoman, atît de bogată în evenimente militare de amploare.

3) Analiza capitolelor lucrării

Capitolul I al lucrării se intitulează „ Victoria lui Mircea cel Mare la Rovine”. Este cunoscut faptul că tradiția istorică românească a păstrat din domnia voievodului Mircea cel Mare amintirea unei confruntări cu oștile otomane conduse de sultanul Baiazid confruntare care a însemnat o mare victorie a domnului român:” acesta au avut mare război cu Baezet sultanul. Făcutu-s-au acel război pre apa Ialomițăi. Biruit-au Mircea Vodă pre turci și făr de număr au pierit, trecînd Baezet dunărea fără vad” citim în Letopisețul Cantacuzinesc. La începutul sec. XVIII-lea găsim și relatarea din cronica lui Gheorghe Brancovici care este o reformulare a vechilor izvoare” A plecat Baiazid împotriva lui Mircea voievodul românilor și la biruit Mircea pe Baiazid la Rovine.

Esențial pentru bătăliei de la Rovine este datarea ei. Însă unica dată plauzibilă pentru bătălia de la Rovine este aceea propusă de B.P. Hașdeu în 1876 el era de opinia că 17 mai 1395 data morții lui Constantin Dragaș despre care toate izvoarele spun că a murit împreună cu Marko Kralievici în lupta de la Rovine.