Schimbări în organizarea administrativă a Basarabiei (1812-1828)

1.1. IMPLEMENTAREA ÎN BASARABIA A SISTEMULUI

ADMINISTRATIV PROVIZORIU (1812-1828)

a. Regulamentul privind constituirea administrației

provizorii în Basarabia (1812-1818)

După anexarea Basarabiei la Rusia, oficialitățile în scopul asigurării unei tranziții temperate de la un sistem de administrare la altul au instituit în Basarabia un regim administrativ, care avea multe afinități cu cel al Principatului Moldova. Principalul scop politic al administrației provizorii era de a convinge populația creștină aflată sub dominația otomană de avantajele stăpânirii pravoslavnice rusești, simpatia popoarelor vecine trebuind să faciliteze expansiunea Imperiului Rus în Balcani .

Analiza procesului de implementare și a funcționalității sistemului administrativ provizoriu presupune elucidarea următoarelor aspecte: 1. caracterizarea succintă a sistemelor administrative existente în regiune până la ocupația rusă; 2. elucidarea obiectivelor politicii administrative promovate în regiune de autoritățile ruse; 3. explicarea cauzelor care au determinat autoritățile rusești să ia o atitudine specială față de organizarea administrativă a Basarabiei.

La momentul invaziei trupelor rusești, în toamna anului 1806, spațiul dintre Prut și Nistru prezenta trei regiuni cu regimuri administrative diferite :

1. Raialele turcești - Hotin, Bender (Tighina), Akkerman (Cetatea Albă), Chilia, Ismail.

2. Bugeacul - până în 1806 controlat de tătari, vasali ai Porții Otomane.

3. Ținuturile Orhei-Lăpușna, Soroca, Codru, Greceni, Hotărniceni și partea răsăriteană a ținutului Iași - aflate sub administrația moldovenească.

In cele ce urmează vom face o succintă caracterizare a acestor regimuri de administrare. In perioada dominației otomane, Moldova a suferit grele pierderi teritoriale. Teritoriile răpite au fost transformate în raiale turcești și incluse în componența pașalâcului de Silistra . Între anii 1538-1541 din teritoriile moldovenești ocupate de turci au fost formate două unități administrative distincte (sangiac) - Akkerman și Bender, conduse de Songiacbei . Sangeacbeiul din Bender era abilitat să supravegheze activitatea domnului Moldovei și să soluționeze litigiile teritoriale moldo-osmane.

În Bugeac, satele moldovenești erau administrate de „voievodul satelor creștine”, numit de Han și care își avea reședința la Căușeni - centru administrativ al tătarilor .

Ținuturile ramase sub jurisdicția Moldovei - Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Iași, erau administrate ca restul ținuturilor moldovenești . În Principatul Moldovei, ca și în Țara Românească, la conducerea cea mai de vârf se găsea domnitorul, care se sprijinea pe un guvern central, sub denumirea de Divan. Divanele erau compuse din primii demnitari ai țării și reprezentanții clerului. Divanul își avea cancelaria și logofătul său. In sarcina lor era întreaga corespondență judiciară, administrativă și contabilitatea. Divanul conducea ținuturile prin ispravnici, în fiecare ținut erau 2 ispravnici timp de un an. In miniule lor se concentrau toate ramurile administrației ținutului. In funcția de ispravnic se numeau boieri de vază. Ispravnicii aveau la ordine: primarii (căpitanii de târguri), căpitanii de mazili, primarii de sate. Subdiviziunile administrative ale ținuturilor erau ocoalele. Ocoalele erau administrate de ocolași numiți de ispravnic, acestea fiind abilitați să exercite atribuții administrative și polițienești .

Ca rezultat sistemul administrativ existent în acele timpuri purta în sine rămășițele relațiilor feudale, principalul neajuns fiind lipsa unei delimitări stricte a competențelor și o specializare a atribuțiilor, și mai presus de toate confundarea funcțiilor administrative cu cele ale justiției.

În toamna anului 1806, după ocuparea Principatelor, autoritățile rusești instaurează propriul lor sistem de administrare, domnia lui C.Ipsilanti fiind mai mult nominală. La 17 februarie 1808, Alexandru I îl înlătură definitiv pe C.Ipsilanti de la domnie și la 24 februarie îl numește pe senatorul S.Kușnikov președinte al Divanurilor Țării Românești și a Moldovei . Structurile administrative, ținutale și locale în perioada ocupației ruse n-au suferit modificări esențiale. In 1809, pentru a asigura executarea de către populație a prestaților și contribuțiilor mereu crescânde, pe lângă ispravnic a fost instituită funcția de comisar militar . In anul 1807, teritoriile ocupate anterior de otomani au fost trecute în administrarea Moldovei, fiind formate trei ținuturi noi: Bender, Tomarovo și Akkerman, care în anii războiului au fost administrate de ispravnici, numiți de Divanul Moldovei .