Orient Antic

SEMINAR 1 - Corespondența diplomatică

Mari în secolele XIX-XVIII controlează toată valea mijlocie a Eufratului, iar după prăbușirea Imperiul Akkadian redevin importante câteva state sumeriene. Limba akkadiană este prima limbă diplomatică din istorie, folosită inclusiv de către egipteni. Amoriții reușesc să impună dinastii, dintre care câteva realizează centre de putere. Mari joacă un rol esențial datorită poziției strategice.

Arhiva din Mari a fost păstrată fragmentar, fiind jefuită în 1750 I.H. de către Hammurapi, în contextul în care a cucerit orașul și a confiscat arhiva.

A. Scrisoarea lui Shamsi Adad din Assur către Yasmach Adad din Mari

Scrisorile sunt tratate ca un mijloc de înlocuire a conversației directe, de aceea stilul se caracterizează prin oralitate, fiind utilizată o formulă de adresare directă, între tată și fiu: „Lui Yasmachadad îi vorbesc: astfel spune tatăl tău, Shamsi Adad.

În ceea ce privește tematica scrisorii, pot fi identificate trei paliere diferite de discuție, fiecare dintre ele tratând o problemă distinctă. În primul rând, tatăl aduce în discuție problema ostaticilor, a fiilor lui Wilanum, care sunt văzuți ca un mijloc de negociere, dar și ca o garanție a tratatului cu Wilanum. Având în vedere că tratatul nu a fost respectat, ostaticii urmează să fie arestați și uciși, fără ceremonii de înmormântare. Lipsa de priveghi reprezintă o condiție esențială, întrucât în acest fel fii lui Wilanum își vor bântui tatăl și îl vor face să sufere, fiind astfel creat un precedent.

A doua problemă amintită se referă nomazii care își adapă oile în regiune și care jefuiesc recoltele. Shamsi Adada își sfătuiește fiul să se pună de acord cu Tarishkim și Lalum pentru o organiza o expediție punitivă asupra nomazilor când vor coborî la Eufrat pentru a le confisca oile și, implicit, resursele. Acțiunile sunt calculate pentru fundamentarea unui prestigiu bazat pe uzul violenței.

Ultima parte a scrisorii se referă la critica pe care tatăl i-o aduce fiului, care este privit drept incapabil de a lua decizii și care cere încă sfaturi tatălui său, în loc să acționeze, comportându-se în antiteză cu fratele său. „Traiești printre femei” - nu s-a maturizat pe deplin, se comportă încă precum un copil - băieții trăiau până la 7 ani în harem.

Principii fundamentale: viziunea despre alianță - viziune de dominare, nu de egalitate; recursul direct și radical la violență; fundamentul ideologic: gloria militară trebuie asigurată de către suveran.

B. Scrisoarea lui Yarim-Lim din Alep către Zimri-Lim din Mari

Formula de adresare este una simbolică, care exprimă relația politică dintre cei doi.

Ambii au o funcție regală, dar există o ierarhie între ei, presupusă, având în vedere că Yarim Lim i se adresează lui Zimri-Lim ca de la egal la egal. Yarim-Lim este mai în vârstă, este un rege experimentat, așa că încearcă să transforme un ascendent moral într-unul politic, cu intenția de a obține un avantaj politc de pe urma protejării lui Zimri-Lim, tocmai de aceea i se adresează ca de la tată la fiu, fiind o rudenie politică și de statut.

În ceea ce privește tematica scrisorii, se identifică trei paliere diferite de discuție, fiecare tratând o problemă diferită. În primul rând, este vorba despre un conflict între vasalii regelui din Mari și vasalii regelui din Alep, care s-ar fi desfășurat la Zalmaqtum, dar despre care Yarim crede că nu s-a întâmplat și că sunt doar „vorbe goale din partea unora care spun că lupta s-a dat”. Este aplicat principiul „Prietenul prietenului meu este prietenul meu”.

În al doilea rând, inamicul este identificat ca fiind Isme-Dagan din Assiria. Yarim-Lim impune o colaborare între servitorii lui și servitorii lui Zimrim-Lim. Mituirea este o metodă de a-ți asigura loialități și de a-ți consolida prestigiul : „poziția ta este cea a unui mare rege”. Zimrim-Lim trebuie să se comporte ca un producător de bună-stare.

În cele din urmă, este adus în discuție jurământul pe zei, care impune ordine în relațiile diplomatice, este invocat cu referire directă la un tratat pe care Zimri-Lim i l-a propus lui Yarim-Lim, care l-a acceptat. Zeii reprezintă garanți și judecători, dar sunt capabili de a aplica și sancțiuni în cazul în care tratatul este încălcat. Fiind un tratat de egalitate, este așteptată reciprocitatea: „Când vor fi semnale de foc...”

C. Scrisoarea lui Yarim-Lim din Alep către Yasub-Yahad, regele din Der

Este o declarație de război, între doi regi care în ierarhia generală a suveranilor sunt egali -

„Eu sunt ca un frate și ca un tată pentru tine”. Diferendul dintre cei doi este pus sub jurisdicția zeului Samaș, care este zeul Soare, protector al domeniului justiției.

Prima parte a tratatului cuprinde reproșuri. Trecutul îl îndreptățește pe Yarim-Lim să aibă anumite cereri față de regele din Der, Yasub-Yahad, care nu se comportă corect. Este invocat regele Addu, pentru a legitima și garanta ajutorul oferit de Yarim-Lim regelui din Der.

A doua parte a textului cuprinde amenințări, invocând exemplul cazului din Diniktum, pentru a ilustra puterea exemplului și asigurările că are mijloacele și voința de a-l zdrobi.

Scrisoarea a fost interceptată și reținută la Mari, în condițiile în care Mari era aliat al Alepului, astfel că este neclar de ce scrisoarea ar fi fost păstrată. Cel mai probabil, scrisoarea este un exercițiu al școlii de la Mari. Este vorba despre scribi avansați, care începuseră să învețe să scrie corespondență regală, în cazul de față având drept tema simularea unei scrisori. Este ilustrată așadar o lume care devine din ce în ce mai tehnică la nivelul relațiilor dintre suverani.

D. Scrisoarea lui Ishi-Addu din Qatna către Isme-Dagan din Assiria

Formula de adresare ilustrează faptul că cei doi suverani se consideră egali - „fratele

tău”, tocmai de aceea Ishi-Addu îi reproșează lui Isme-Dagan că se comportă ca un rege suveran.

Isme-Dagan nu a apreciat adevărata valoare a celor doi cai pe care regele din Qatna i-a trimis și a plătit mai puțin decât ar fi trebuit - „mai bine nu imi mai trimiteai nimic”. În cazul schimburilor de bunuri, plătești și ți se plătește în mod egal când vine vorba despre suverani care se află pe prag de egalitate. Lui Ishi-Addu i s-a trimis o plată de disprețuit, a fost tratat ca un inferior. În schimb, dacă nu i s-ar fi plătit nimic, ar fi fost superior din punct de vedere moral.

Un element important în relațiile care se stabilesc între suverani este imaginea regelui și felul în care celălalt suveran o influențează: „Cel ca va afla oare ce va spune? Nu va râde de noi?”

Principiul de reciprocitate este așadar exprimat atât la nivelul exprimării, cât și la nivelul schimbului de bunuri între regii suverani. Se desfășoară așadar o practică politică în sensul valorizării politice a relațiilor.

SEMINAR II - Arhivele de la Tell El-Amarna - corespondența diplomatică a faraonilor dinastiei a XVIII-a, care este importană ca un pandant al observațiilor care pot fi făcute în legătură cu problema stabilirii identității mocilor suverani ai spațiului siro-feniciano-palestinian în relația cu marile puteri vecine.

I. Milkili din Guezer către Amenophis al IV-lea

Amenophis al IV-lea cunoscut ca si faraonul eretic, care a pastrat Zeul Aton ca unica divinitate adorata, este cel care a stabilit capitala la Amarna.

Scrisorile prvin din mai multe surse:

1. De la vasali din Canaanul de S ce au o origine variata ( semiti, indo-europeni, filisteni). Acestea ne ajuta sa intelegem cum dirijaza egiptenii politica dar si care sunt relatiile dintre vasali si regi.

2. De la suverani la fel de importanti ca si cei egipteni. La mijlocul mileniului al II-lea se statueaza imperiul Marilor Regate ( 4 sau 5 dupa unii istorici: Egipt, Hatti, Assiria, Mitanni, Babilon). Egiptul este considerat cel mai mare regat dar pentru ultiele 3 nu este atat de clar, ei incearca sa afirme ca ceilalti nu merita sa fie regi, sa aiba regate).

Marii regi - suverani ce discuta destinele miniclor dinasti; intre ei se stabilesc sferele de influenta si se realizeaa echilibrul de forte si de putere.Distanta dintre suverani este ilustrata prin formulare. Totodata ei explica ce ar face daca ar fi fata in fata.

„ Zeul meu” ilustreaza ideologia egipteana care se bazeaza pe divinitatea faraonului, aceasta dictand modul de adresare.

Hapiru reprezinta in textele cuneiforme un popor nomad si razboinic de origine semita. EI apar si la Mari si la Amarna, dar si in alte surse. O ipoteza ii leaga pe acestia de originile evreilor, pentru ca ei se aseamana in privinta modului de viata.