Extras din seminar

Biografie - François Furet (1927-1977)

Istoric, specialist al perioadei moderne si al Revoluției Franceze;

Fost militant al Partidului Comunist Francez între 1949-1956;

A fost întodeauna preocupat de o reflecție politică fondată pe propriul trecut;

A luptat împotriva istoriei comuniste a Revoluției Franceze;

Pe parcursul activității sale intelectuale, Furet, a primit 5 premii:

- *în 1990 Premiul TOCQUEVILLE pentru întreaga activitate,

- *Premiul European(1996) pentru științe sociale,

- *Premiul Chateaubriand și Premiul Gobert al Academiei Franceze(1996) pentru lucrarea „Trecutul unei iluzii”,

- * Premiul Hannah Arendt(1996).

A devenit membru al Academiei Franceze în anul 1997.

Furet aparține unei categorii de istorici pentru care intinerariul intelectual și opera sunt indisociabile de parcursul politic.

Opera, „Inventarele comunismului” este de o natură cu totul aparte, textul este în totalitate hibrid fiind produsul întâlnirii dintre trei autori cu statuturi total diferite.

Inventarele comunismului realizează o comparație între două mari puteri totalitariste - comunismul sovietic și hitlerismul, analizând minciuna și iluzia comunismului, seducția URSS și utopia democrației.

Moartea lui François Furet a întrerupt lucrul care era în curs, cu mult înainte de a fi terminat, dar arhivele sale de lucru cuprindeau o versiune din iunie 1997 în care erau integrate corecturile manuscriselor figurate într-o versiune anterioară și o versiune ce a servit la baza textului „Inventarele comunismului”.

Minciuni,pasiuni și iluzii

Acest capitol are ca subiect principal „iluzia”, indică faptul că nu a existat un sfârșit al iluziei omului democratic, ci mai degraba democrația modernă este purtătoare unei iluzii constitutive care se creează din exigența autonomiei și egalității.

Această iluzie a luat în secolul al XX- lea o formă istorică, primind o mare forță, aceea de nu a mai fi doar un proiect, ci un regim politic existent.

Momentul Octombrie 1917 a constat într-o așteptare de mai mult de un secol, acest eveniment a acoperit prăpastia dintre om și cetățean.

Furet menționează că în secolul al XIX-lea ideea socialistă/comunistă nu exista nicăieri la putere, ea a fost cizelată și întreținută în mai multe sensuri, fiind imaginată de fiecare în mod diferit.

În privința lui Furet, comunismul a fost cu adevărat obiectul unei minciuni sistematice:

„Iluzia provine dintr-o credință fără fundament, indusă de către jocul pasiunilor asupra imaginației.”

„Minciuna este, din contră, un act deliberat de înșelătorie, prin care mincinosul încearcă să inducă un terț în eroare; eroarea încetează atunci când cel interesat să o răspîndească este demascat.”

Principala forță a comunismului nu vine din puterea sa materială, ci din seducerea imaginației politice din secolul al XX-lea.

- * „Istoria pe care aș vrea să o scriu este istoria imaginației politice a omului democratic din secolul XX, adică meditațiile intelectuale și emoționale prin intermediul cărora indivizii fac politică.”