Extras din seminar
Imaginea publicã poate fi definitã ca un complex de reprezentãri colective ale
unui grup, generate de rememorarea sau reactualizarea unor imagini legate de
trãirile sale efective. Acestea sunt fixate sau selectate pe retina timpului prin imagi-narul
social ca „expresie nemijlocitã a unor activitãþi vitale de naturã psihicã“2 . Ima-ginea
publicã are, evident, un caracter impersonal, colectiv ºi primordial. Ca expresie
a inconºtientului colectiv, imaginea publicã poate fi definitã ca proiecþie simbolicã
a unor experienþe fundamentale în viaþa umanitãþii care îi conferã sens sau semni-ficaþie
prin atitudinea indivizilor faþã de aceste experienþe: „Imaginea primordialã
poate fi interpretatã ca un precipitat mnemic, o engramã (Semon), apãrutã prin con-densarea
a nenumãrate procese asemãnãtoare. În aceastã viziune, imaginea este un
precipitat, deci o formã tipicã fundamentalã, a unei anumite trãiri sufleteºti, con-tinuu
repetate“3 .
„sine politic“34 . Acest termen se referã la întregul ansamblu de
orientãri ce privesc lumea politicã, inclusiv pãrerea unui individ faþã de propriul rol
politic. Atitudinile, credinþele, sentimentele indivizilor faþã de lumea politicã sunt
diferite. Ele sunt rezultatul acumulãrii unor informaþii ce privesc lumea politicã ºi
include pãreri pozitive, negative sau neutre. Identificarea individualã cu simbolurile
politice variazã de la extrem de puternic la foarte slab. Indivizii se pot aºtepta foarte
mult sau deloc din partea guvernului la servicii, protecþie sau asigurãri. În concluzie,
„sinele politic“ al unui individ cuprinde: sentimente de naþionalism, patriotism sau
loialitate tribalã, identificare cu anumite grupuri particulare; atitudini ºi evaluãri alediferitelor probleme ºi personalitãþi politice, informaþii cu privire la structuri ºi
proceduri politice, dar mai ales o imagine a propriilor drepturi, responsabilitãþi, a
propriei poziþii în cadrul lumii politice.
Testamentul politic, scris între 1635-1640, dar publicat în 1688 la Amsterdam ºi
dedicat lui Ludovic XIII, Richelieu (1585-1642) considerã cã pentru un rege esen-þial
este sã fie nu bun ºi virtuos, ci puternic: „Puterea este unul din lucrurile cele mai
necesare pentru mãreþia regilor ºi pentru fericirea guvernelor lor. Prin urmare,
regele are nevoie de o armatã puternicã, de venituri mari ºi de o bunã reputaþie.
Strãlucirea regimului nu face decât sã traducã mãreþia sa. Ea imitã astfel pe cea a
lui Dumnezeu ºi depãºeºte pe cele care au existat vreodatã […]“12 .
Atât Richelieu, cât ºi Bossuet readuc în actualitate sistemul de metafore al
Antichitãþii prin care Platon ºi Aristotel legitimau monarhia ca cea mai bunã formã
de guvernãmânt, opusã tiraniei ºi celorlalte regimuri corupte. La metafora timonie-rului
ºi la cea organicistã a unitãþii dintre corp ºi creier se adaugã teoriile patriarhale
deghizate sub metafora: „un singur pãstor la o singurã turmã“, întrebuinþatã de
Richelieu. „Un singur pilot este la cârma statului. Nimic mai periculos decât diverse
autoritãþi egale în administrarea afacerilor“. Tot astfel, nimic mai periculos decât o
guvernare colectivã: „Un corp […] având mai multe capete nu poate avea un acelaºi
spirit. Adeseori, el nu poate fi ajutat nici sã cunoascã, nici sã sufere, binele sãu
propriu fiind compus din tot atâtea miºcãri diverse din câte subiecte diferite este
compus“13 . Motivul pentru care Richelieu se aratã un adversar implacabil al oricãrui
fel de conducere colegialã a Regatului, inclusiv al stãrilor generale, este cã aceastaaduce prejudicii nu numai puterii ºi prestigiului regal, dar ameninþã însãºi unitatea
regatului prin faptul cã favorizeazã acþiunile subversive ale adversarilor lui. Un par-lament,
compus din mai multe stãri, paralizeazã deciziile, deoarece interesele contra-dictorii,
înaintate spre a fi soluþionate, produc „un fel de aberaþie în a cunoaºte relele
dacã nu existã tendinþa de a le remedia“. Încheierea lucrãrilor stãrilor generale (din
1614) a fost fãrã rezultate. „A trebuit sã încãrcãm provinciile cu taxe pentru a plãti
pe deputaþii lor.“ În plus, „comunitãþile nu înþeleg niciodatã binele lor. Motivul este
cã, într-o comunitate, numãrul nebunilor este mai mare decât cel al înþelepþilor ºi,
aºa cum spunea Seneca, spiritele nu sunt atât de bine dispuse ca cele mai bune lu-cruri
sã placã unei cât mai mari pãrþi“14 .
Dacã în calitate de prim-ministru al regelui Ludovic XIII Richelieu se mândreºte
de a fi contribuit la prestigiul „numelui Majestãþii Sale“ peste hotare, nu aceeaºi este
pãrerea sa despre Ludovic XIII însuºi. În capitolul I al Testamentului el criticã lipsa
de interes a regelui pentru protocolul ºi eticheta de la Curte, dovedind o finã intuiþie
cu privire la forþa imaginii în construcþia majestãþii puterii regale. Lipsa de fast
exterior a Curþii regale îl nemulþumeºte, de asemenea, pe primul ministru. Mobilele
sunt vechi ºi ieftine, caii ºi atelajele sunt neîngrijite, iar oaspeþii de seamã sunt serviþi
de servitori „simpli ºi murdari, încât strãinii au avut adeseori prilejul sã râdã de noi“.
O altã cauzã care îl determinã pe Richelieu sã pledeze constant pentru forma de
guvernãmânt monarhicã este raþiunea de stat, o obsesie constantã a guvernãrii sale.
Concretizatã adesea în formula anticã: Salus Republicae suprema lex, ea este una
din raþiunile „pe care raþiunea nu le cunoaºte“, dupã cum va spune Pascal. Raþiunea
de stat este apanajul spiritelor cultivate, superioare, care pot „descoperi viitorul prin
prezent“. ªi în aceastã privinþã afinitãþile cu imaginea omului politic la Platon
provin din pedagogia socialã de la baza formãrii ºi educaþiei acestuia pentru arta
dificilã a guvernãrii: „Omul de stat nu trebuie sã se lase deturnat de la scopurile pe
care i le dicteazã raþiunea de stat de cãtre scopurile prezente ale duºmanilor de stat
sau de cãtre artificierii lor. El trebuie sã-ºi reprime orice alt sentiment, chiar bun,
dacã este prejudiciabil statului. Omul de stat nu trebuie sã se lase impresionat de
teamã, teroare sau panicã; mai mult, nu trebuie sã se lase dominat de sentimente
împotriva adversarilor lui, nici de tandreþe pentru bãrbaþii sau femeile iubite“15 .
Preview document
Conținut arhivă zip
- Imagine Publica.doc