Situația de suferință

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca „stare de bine psihic, somatic si social a individului” si arata ca „detinerea celei mai bune stari de sanatate de care este capabila persoana umana este un drept fundamental al omului”.

Herzlich considera ca exista trei dimensiuni ale sanatatii:

- absenta bolii;

- o constitutie genetica buna;

- o stare de echilibru a organismului, data de capacitatea de adaptare a individului la tot ceea ce tine de mediul sau de viata.

Marc Lalonde considera ca exista patru factori ai sanatatii:

- biologia umana: mostenirea genetica, procesele de maturizare, îmbatrânire, tulburarile cronice, degenerative, geriatrice.

- mediul: apa potabila, medicamentele, poluarea atmosferei, salubrizarea, boli transmisibile, schimbari sociale rapide.

- stilul de viata: hrana, activitatile fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism.

- organizarea asistentei medicale.

Primii trei factori constituie cauzele îmbolnavirilor, iar cel de-al patrulea factor este centrat pe resursele necesare pentru mentinerea sanatatii.

Biologic, sanatatea reprezinta starea unui organism neatins de boala, în care toate organele, aparatele si sistemele functioneaza normal.

Psihologic, sanatatea reprezinta armonia dintre comportamentul cotidian si valorile fundamentale ale vietii, asimilate de individ.

Din punct de vedere social, sanatatea este acea stare a organismului, în care capacitatile individului sunt optime, pentru ca persoana sa-si îndeplineasca în mod adecvat rolurile sociale. Ea ar fi, deci, conform lui Parsons (apud.Gorgos, 1984), capacitatea optima a unui individ de a îndeplini eficient rolurile si sarcinile pentru care a fost socializat. Conceptia despre sanatate este conditionata social. N.Willard afirma ca „Societatea este cea care decide daca un om este nebun sau genial”.

Atât biologic, cât si social, sanatatea reprezinta nu atât un scop în sine, cât un mijloc pentru o existenta plenara, o forma optima pentru a duce o viata rodnica si creatoare.

Sanatatea reprezinta capacitatea de:

- a munci productiv;

- a iubi;

- a se preocupa de soarta celorlalti;

- a avea în proportie rezonabila autonomie personala.

Patologul defineste sanatatea ca o stare de integritate a organismului. Clinicianul defineste sanatatea ca lipsa de simptome. Pentru o persoana bolnava, sanatatea este o stare de „bien-etre”.

Downie (1992) vorbeste despre sanatatea pozitiva, care are 2 componente:

1. Bunastarea fizica, psihica si sociala;

2. Fitness – forma fizica optima, cu cei 4 S (engl.):

a) Strenght – forta fizica;

b) Stamina – vigoare (rezistenta fizica);

c) Suppleness – suplete fizica;

d) Skills – îndemânare (abilitate) fizica.

Pe directia sugerata de definitia OMS, sanatatea mintala este parte integranta a sanatatii la modul general. Continutul conceptului de sanatate mintala este determinat de calitatea raporturilor personalitate-mediu.

Krapf (apud. Gorgos, 1984) arata ca un individ reactioneaza în mod sanatos daca, în cursul dezvoltarii sale: a) se dovedeste capabil sa se adapteze în mod flexibil la situatiile conflictuale; b) este capabil sa suporte frustrarile si anxietatea consecutiva acestora.

Starea de sanatate înseamna mai mult decât absenta bolii. Sanatatea trebuie apreciata în functie de mediul si de istoria individului, ca o rezultanta a fortelor contrarii, fiind necesar sa tinem seama nu numai de caracterul pozitiv si negativ al acesteia, ci si de directia în raport cu obiectivele de viitor.

Ellis si Druyden prezinta 13 criterii ale sanatatii mentale:

- constiinta clara a interesului personal;

- constiinta limpede a interesului social;

- autoorientarea în viata;

- nivel înalt de toleranta a frustrarii;

- acceptarea incertitudinii si capacitatea de ajustare la incertitudine;

- angajarea în activitatea creatoare;

- gândire stiintifica, realista si obiectiva;

- auto-acceptare;

- angajare moderata si prudenta în activitati riscante;

- realism si gândire anti-utopica;

- asumarea responsabilitatii pentru tulburarile emotionale proprii;

- flexibilitatea în gândire si actiune;

- îmbinarea placerilor imediate cu cele de perspectiva.

A.H.Maslow (apud.Iamandescu) defineste sanatatea mentala în termeni de „personalitate autorealizata”, având ca trasaturi:

- orientare realista în viata;

- se accepta pe sine, pe altii si lumea înconjuratoare;

- grad înalt de spontaneitate;

- este centrat pe probleme si nu pe trairile subiectului;

- atitudine de detasare si nevoie de intimitate;

- autonomie si independenta;

- apreciere elastica a oamenilor si lucrurilor, lipsa stereotipiilor;

- experiente spirituale sau mistice profunde, nu neaparat religioase;

- interese sociale puternice;

- relatii afective intime cu putine persoane, si nu superficiale cu multe persoane;

- atitudini si valori democratice;

- nu confunda mijloacele cu scopurile;

- simtul umorului constructiv;

- potential creator;

- opunere la conformismul cultural;

- transcede mediul de viata, nu se conformeaza lui.