Extras din seminar

I. Date generale despre viața și opera Episcopului Chesarie

După moartea episcopului Partenie nu s-a putut face de îndată alegere de episcop la Râmnic, desigur, din pricina războiului ruso-turc, al cărui teatru de luptă era mai ales Țara Românească. Pe de altă parte, mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, de-abia se întorsese din Rusia - găsindu-și propria-i situație oarecum încurcată - iar episcopul Cozma al Buzăului și el numai de puțin timp venise din refugiu. Această situație reclama amânarea alegerii de episcop la Râmnic, ceea ce s-a și făcut de altfel. Spre a nu lăsa văduvită eparhie în suferință, mitropolitul Grigorie, către sfârșitul anului 1771 a însărcinat cu conducerea ei pe arhimandritul Chesarie, eclesiarhul mitropoliei, care după doi ani a fost ales episcop plin. Episcopul Chesarie era român, coborând dintr-o familie numită Halepliu.1

A învățat carte la Școala Domnească din București, unde a avut printre dascăli și pe Alexandru Turnativu, grec de neam. Aici și-a însușit temeinic cunoștința limbilor greacă, rusă, latină și franceză. Mai apoi a devenit ucenicul mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei care l-a călugărit la Mitropolia din București în anul 1761 și l-a luat în slujba acestei instituții bisericești. Timp de 12 ani a slujit aici ca protosinghel și ecleziarh, arătându- se ,,cu credință, cu vrednicie și spre folosul obștii”. În anul 1770 a fost la Petresburg, la curtea împărătesei Ecaterina II, făcând parte din delegația Țării Românești, care a mers la țarină să-i exprime omagiul de credință și să-i arate doleanțele țării, primind în dar ca semn al aprecierii o cruce de aur2

S-a întors de acolo în anul 1771 și spre sfârșitul lui, având acum rang de arhimandrit, i s-a încredințat conducerea Episcopiei Râmnicului, în locul decedatului episcop Partenie. Ocârmuiește această eparhie doi ani de zile în așa fel, încât „și de obștea atât bisericească, cât și mirenească s-au cerut a fi păstoriu acei eparhii”. Dându-se urmare acestor dorințe și avându-se în vedere că el ,,și cu învățătură este împodobit”, la 26 decembrie 1773, a fost ales episcop

1 ⴕ Gherasim CRISTEA, Istoria Eparhiei Râmnicului, Editura Conphys, 2009, p. 191;

2 Mihai MANOLACHE, Viața și activitatea episcopului Chesarie al Râmnicului (1773-1780), în revista Biserica Ortodoxă Română, 1966, nr. 1-2, p. 132;

la Râmnic. La 12 ianuarie 1774 a fost hirotonit arhiereu și curând după aceea a fost înscăunat. Ca episcop, Chesarie s-a distins mai cu seamă prin activitatea sa culturală, înființând școli și metocurile episcopiei din București și din Craiova, tălmăcind și imprimând multe cărți în tipografia românească reorganizată de el.3

Era iscusit vorbitor, bun gospodar - sub păstoria sa, între altele, episcopia a dobândit ca metoc biserica Sfinții Patruzeci de Mucenici din București - fire milostivă și înflăcărat apărător al drepturilor conaționalilor săi. Toate acestea le covârșeșe dragostea sa față de cultură, fiind „unul din cei mai luminați și mai activi dintre prelații munteni ai secolului al XVIII-lea”. Chesarie este continuatorul activității rodnice a unor episcopi precum Damaschin al Râmnicului, Inochentie, Grigorie Socoteanu, Partenie, au devenit, grație activității lor depuse în ogorul Bisericii, figuri culturale remarcabile deoarece au apărat drepturile Bisericii și s-au dovedit a fi iubitori ai limbii române pe care au și introdus-o în cult prin mulțimea de cărți bisericești tipărite. Aceasta îl va îndreptăți pe cercetătorul Barbu Teodorescu să afirme, pe bună dreptate, că: „tipografia Râmnicului nu a făcut altceva, între 1724 și 1830, decât să tipărească și să răspândească în toată țara manuscrise”4 .