Descentralizarea administrație publice - experiența japoneză

Modernizarea sistemului administrativ a determinat schimbarea rolului puterii centrale în

favoarea puterii locale. Societatea modernă, caracterizată de contradicţii şi pluralism a determinat

mutarea procesului decizional de la nivel central către nivelul local în vederea adaptării acestui

proces la specificul local. Din punctul de vedere al acestui proces, descentralizarea este considerată a

fi un element sine qua non al democraţiei.

Experienţa japoneză în acest domeniu este foarte importantă, ţinând cont de rolul în creştere

al autorităţilor locale. Aşa cum se observă, unul din factorii de succes ai Japoniei, îl constituie

puterea de care beneficiază comunităţile locale în toate domeniile de activitate, cu un accent deosebit

pus pe aspectele fiscale. În susţinerea acestei afirmaţii vine şi planul de relansare economică a

guvernului nipon, unde un accent deosebit se pune pe economia locală şi pe aspectele fiscale care ţin

de aceasta.

The modernization of the administrative system had determined the changing role of central

government in favor of local government. Modern society, characterized by contradiction and

pluralism had determined the moving of decision-making process from central level to local level in

order to adjust this decisions making process to the local specific. In the light of this process,

decentralization is considered to be an element sine qua non of the democracy.

The Japanese experience in this area is very important, taking into account the growing role

of local government. As we can notice, one of the success factors of Japan is the power of local

communities in almost all the field of activity, with an accent on fiscal aspects. In sustaining this

allegation came the plan of economic relaunch of Japanese Government where an important accent is

put on local economy and on fiscal aspects.

1. Cadrul general al descentralizării

Descentralizarea este privită ca un corolar indispensabil al democratiei, pentru

organizarea administratiei publice, ea având aceeaşi pondere ca şi democraţia reprezentativă

pentru organizarea constituţională1. De altfel, problema raportului dintre democraţie şi

descentralizare s-a aflat destul de frecvent în atenţia specialiştilor. Colectivităţile teritoriale de

cetăţeni reprezintă corpuri intermediare, interpuse între individ şi puterea centrală,

determinând reguli adaptate fiecărui cadru geografic şi personalizând autoritatea statală în

funcţie de problemele locale.

Societatea modernă, caracterizată prin contradicţii şi pluralism, implică o mare

varietate de comportamente sociale şi, de aceea, nu este suficientă luarea deciziilor la nivel

central, ci este necesară adaptarea acestora la specificul local.2

Descentralizarea reprezintă un sistem de organizare administrativă care permite

colectivităţilor umane sau serviciilor publice să se administraze ele însele, sub controlul

statului, care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi

le dotează cu resurse necesare3.

Descentralizarea cunoaşte două forme: descentralizarea administrativă şi

descentralizarea tehnică ce priveşte serviciile administraţiei publice de stat.

Deci descentralizarea administrativ-teritorială înseamnă construcţia pe plan local a

unei administraţii publice diferită de cea de stat, iar descentralizarea tehnică se referă la

serviciile administraţiei publice de stat.

Administraţia publică, ca activitate, se realizează prin activităţi executive cu caracter

de dispoziţie şi prin activităţi executive cu caracter de prestaţie. Administraţia publică poate fi

considerată atât din punct de veder formal-organizatoric, cât şi material-funcţional, ca o

totalitate de servicii publice menite să satisfacă interesele şi variatele nevoi ale cetăţenilor şi

ale societăţii4.

Descentralizarea prezintă certe avantaje pentru prosperitatea unei ţări. Dintre acestea

putem aminti:

- asigură climatul prielnic ca intersele locale să se dezvolte în mod natural, în

conformitate cu obiceiurile localnicilor şi în concordanţă cu cerinţele reale ale

acestora, care nu pot fi cunoscute mai bine de nimeni alţii decât de ei înşişi;

- generează spiritul de iniţiativă individuală (centralizarea reduce rolul locuitorilor

doar la acela de administraţi, întreţinând în colectivităţile locale o indiferenţă faţă

de administraţia locală, incompatibilă cu progresul localităţilor);

- generează sistemul de libertate locală, interesul pentru binele obştesc, care

determină dezvoltarea multilaterală a colectivităţilor umane şi valoarea întregii

naţiuni.5

Elementele componente ale descentralizării administrative, pe baza principiului

autonomiei locale sunt6:

- Existenţa unei colectivităţi teritoriale locale

Descentralizarea administrativă pe baza autonomiei locale se face în legătură cu

existenţa unor colectivităţi sociale locale, constituite în circumscripţii administrative care

coincid sau diferă de unităţile administrativ-teritoriale ale statului.

Aceste colectivităţi sociale locale, componente ale colectivităţii naţionale, au nevoi

specifice care îi solidarizează pe membrii lor.

Nevoile şi interesele locale sunt legate de specificul colectivităţii respective şi se

disting de nevoile generale ale colectivităţii naţionale. Aşa de exemplu, sunt considerate nevoi

rezolvate prin servicii locale: aprovizionarea cu apă, căldura, salubritatea, iluminatul public,

construcţia şi întreţinerea unor drumuri etc

Pe de altă parte, statul nu poate să soluţioneze, prin mijloacele de care dispune şi în

condiţii de operativitate şi eficienţă, ansamblul acestor nevoi şi interese. De aceea, statul este

cel care stabileşte care dintre probleme vor fi de competenţa serviciilor publice statale şi care

vor intra în sfera de competenţă a autorităţilor locale. De regulă, sfera problemelor locale este

stabilită sau delimitată prin Constituţie sau prin lege.

- Recunoaşterea responsabilităţii colectivităţilor locale în gestionarea nevoilor

specifice, precum şi existenţa unor resurse proprii