Strategii de Combatere a Corupției în România

Corupţia reprezintă expresia unor manifestări de dereglare economică, normativă şi morală. Din punct de vedere sociologic, fenomenul corupţiei include ansamblul de activităţi imorale sau ilicite, realizate de diverse grupuri, organizaţii, indivizi cu funcţii de conducere, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale, sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrângere (şantaj, înşelăciune, mită, etc). Se creează relaţii de complicitate, tăinuire şi acoperire reciprocă, în scopul satisfacerii unor interese materiale şi morale, publice sau private.

Prin Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie menţionează trei categorii de infracţiuni, anume:

a) infracţiuni de corupţie: luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite;

b) infracţiuni asimilate celor de corupţie: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă inclusiv în cadrul acţiunii de executare silită, reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcţii de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obţine foloase necuvenite etc.;

c) infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie: tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilate; spălarea banilor; abuzul în serviciu; evaziunea fiscală; traficul de droguri; trafic de persoane ş.a

Corupţia este întâlnită sub diverse forme, de la cel mai mic nivel şi anume sistemul administaţiei publice, sistemul vamal, poliţia, până la cel mai mare nivel, unde putem vorbi de funcţonarii guvernamentali, oamenii politici.

Până ce şi juridicul este corupt, oricât de duri ar fii legile, tot n-o să se schimbe nimic. Avem nevoie de sisteme necoruptabile, concepute în aşa fel ca majoritatea ocaziilor pentru corupţie să nu fie posibile, iar dacă se mai întâmplă să fie uşor dedectabil.

La nivelul administraţiei publice locale există mai mulţi factori de risc care favorizează corupţia şi anume:

- Lipsa unui sistem de motivare alternativ;

- Salarizarea necompetitivă si inechitabilă

- Lipsa unor mecanisme care să privească obţinerea sau recunoaşterea unor drepturi.

Corupţia administrativă activează în zona aplicării legilor, reglementărilor.

Corupţia actuală încorporează patru caractere majore şi anume:

Abuzul în putere;

Avantajele rezultate, atât pentru participanţii activi cât şi pasivi;

Secretul tranzacţiei;

Efecte indezirabile asupra terţilor.

Efortul guvernamental de combatere a corupţiei depinde în mare măsură de sprijinul şi susţinerea cetăţenilor, a societăţii civile.

Majoritatea cetăţenilor României sunt conştienţi de problema corupţiei, pe care o percep mai puţin ca o problemă mică, în care sunt şi eu implicaţi, şi o corupţie mai mare pe care o cunosc prin intermediul mass-mediei sau nu o cunosc deloc.

Guvernul României este conştient că în domeniul instituţional sunt trei direcţii principale de luptă împotriva fenomenului corupţiei şi anume:

Reducerea rolului statului prin diminuarea puterii sale discreţionare;

Responsabilizarea instituţiilor în faţa cetăţenilor;