Cuprins
- SECŢIUNEA I: INTRODUCERE ÎN AGROMARKETING
- CAPITOLUL 1
- CONCEPTUL ŞI FUNCŢIILE AGROMARKETINGULUI
- 1.1. IMPORTANŢA AGROMARKETINGULUI
- 1.2. CONCEPTUL ŞI SISTEMUL DE AGROMARKETING
- 1.3. PARTICULARITĂŢILE PRODUCŢIEI AGROALIMENTARE CARE AU GENERAT APARIŢIA AGROMARKETINGULUI
- 1.4. FUNCŢIILE AGROMARKETINGULUI
- CAPITOLUL 2
- EVOLUŢIA AGROMARKETINGULUI
- 2.1. SCURT ISTORIC
- 2.2. PRODUSELE NEDIFERENŢIATE
- 2.3. PRODUSELE DE MARCĂ (DIFERENŢIATE)
- SECŢIUNEA II: STUDIEREA CONSUMULUI ALIMENTAR
- CAPITOLUL 3
- CEREREA FINALĂ DE PRODUSE AGROALIMENTARE
- 3.1. CEREREA FINALĂ: CONCEPT ŞI MĂSURARE
- 3.2. ELASTICITATEA CERERII
- CAPITOLUL 4
- CONSUMUL FAMILIAL ŞI CUMPĂRAREA DE PRODUSE ALIMENTARE
- 4.1. FUNDAMENTELE CONSUMULUI FAMILIAL
- 4.2. CUMPĂRAREA
- CAPITOLUL 5
- COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ŞI SEGMENTAREA PIEŢEI ALIMENTARE
- 5.1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
- 5.2. FACTORII DE INFLUENŢĂ ASUPRA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI
- 5.3. PROCESUL DECIZIEI DE CUMPĂRARE A PRODUSELOR ALIMENTARE
- 5.4. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ŞI SEGMENTAREA PIEŢEI ALIMENTARE
- CAPITOLUL 6
- PROTECŢIA CONSUMATORILOR
- 6.1. CONCEPTUL DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR
- 6.2. ORGANISME CU ATRIBUŢII ÎN PROTECŢIA CONSUMATORILOR
- 6.3. REVENDICĂRILE CONSUMATORILOR PRIVIND PRODUSELE AGROALIMENTARE
- SECŢIUNEA III: FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CONSUMUL
- CAPITOLUL 7
- PRODUSUL AGROALIMENTAR, CONDIŢIONAREA ŞI AMBALAREA
- 7.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI CLASIFICĂRI PRIVIND PRODUSUL AGROALIMENTAR
- 7.2. CONSTRÂNGERI PRIVIND PROSPEŢIMEA PRODUSELOR ALIMENTARE
- 7.3. MANAGEMENTUL PRODUSULUI
- 7.4. CONDIŢIONAREA ŞI AMBALAREA PRODUSELOR ALIMENTARE
- CAPITOLUL 8
- CALITATEA ŞI STANDARDIZAREA PRODUSELOR AGROALIMENTARE
- 8.1. CONCEPTUL DE CALITATE
- 8.2. DIFERENŢIERILE CALITATIVE ALE PRODUSELOR ALIMENTARE
- 8.3. PERCEPEREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE DE CĂTRE CONSUMATORII EUROPENI
- 8.4. CALITATEA PE FILIERA DE PRODUS
- 8.5. STANDARDIZAREA (NORMALIZAREA) PRODUSELOR ALIMENTARE
- 8.6. ETICHETAREA ŞI CODIFICAREA PRODUSELOR ALIMENTARE
- 8.7. METODELE DE ANALIZĂ ŞI DE CUANTIFICARE A CALITĂŢII MĂRFURILOR ALIMENTARE
- CAPITOLUL 9
- DISTRIBUŢIA PRODUSELOR AGROALIMENTARE
- 9.1. CONŢINUTUL COMPLEX AL DISTRIBUŢIEI
- 9.2. FUNCŢIILE ŞI COSTURILE DISTRIBUŢIEI PRODUSELOR AGROALIMENTARE
- 9.3. AVANTAJELE DISTRIBUŢIEI SPECIALIZATE
- 9.4. CIRCUITELE DE DISTRIBUŢIE
- 9.5. LANSAREA (PUNEREA) PE PIAŢĂ A PRODUSELOR AGRICOLE
- 9.6. PIEŢELE PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ALIMENTARE
- 9.7. DISTRIBUŢIA DE GROS(CU RIDICATA) ŞI DE DETAIL(CU AMĂNUNTUL) A PRODUSELOR ALIMENTARE
- 9.8. REFORMA SISTEMULUI DE DISTRIBUŢIE A PRODUSELOR AGROALIMENTARE ÎN ROMÂNIA.
- CAPITOLUL 10
- STABILIREA PREŢULUI
- 10.1. CONSIDERAŢII GENERALE
- 10.2. TEHNICI DE STABILIRE A PREŢULUI PRODUSELOR AGROALIMENTARE
- 10.3. STRATEGII DE PREŢURI ALE FIRMELOR AGROALIMENTARE
- 10.4. CALCULAREA PREŢURILOR PRODUSELOR AGROALIMENTARE
- 10.5. INDICII PREŢURILOR. INDICI INTERNAŢIONALI DE PREŢURI
- CAPITOLUL 11
- NEGOCIEREA
- 11.1. ELEMENTE DE BAZĂ
- 11.2. NEGOCIEREA PROPRIU-ZISĂ
- 11.3. IMPORTANŢA COMUNICĂRII ÎN NEGOCIERI
- BIBLIOGRAFIE
Extras din curs
Obiective
· în elegerea importan ei economice úi sociale a agromarketingului;
· definirea conceptului úi a sistemului de agromarketing;
· eviden ierea particularitã ilor agromarketingului;
· cunoaúterea raporturilor dintre utilitã ile unui produs alimentar úi marketing;
· abordarea macro úi micro a agromarketingului;
· în elegerea esen ei func iilor agromarketingului.
1.1 Importan a agromarketingului
Nevoia de a în elege, prezice úi satisface cererea de produse agroalimentare a consumatorului este atât
de importantã încât eforturile de satisfacere a ei au dat naútere unei activitã i speciale numite agromarketing
sau marketing agroalimentar. Agromarketingul ca specializare sau ramurã a marketingului trebuie vãzut ca o
componentã integrantã a agribusinessului, incluzând toate activitã ile care contribuie la coordonarea
produc iei, distribu iei úi promovãrii produselor agroalimentare în concordan ã cu cererea consumatorilor.
În sens larg, agribusinessul cuprinde atât activitã ile care oferã agriculturii resursele necesare, situate
în amonte fa ã de agricultor, cât úi pe cele din avalul acestuia, respectiv colectarea, prelucrarea, distribu ia úi
comercializarea produselor agricole. În cadrul economiilor de pia ã dezvoltate, în multe din aceste activitã i
sunt implicate mari companii, multe din ele operând úi în afara grani elor na ionale1. Agribusinessul este
eficient numai în mãsura în care consumatorilor le sunt oferite alimente în cantitã i suficiente, într-o varietate
corespunzãtoare úi la pre uri rezonabile. Fundamentarea úi desfãúurarea tuturor activitã ilor úi proceselor
economice ce compun agribusinessul, prin prisma opticii de marketing, au menirea de a asigura pe deplin
acest lucru, marketingul afirmându-se tot mai mult ca o útiin ã a ra ionalizãrii úi optimizãrii.
Cu cât întreprinzãtorii agricoli devin mai specializa i în activitatea lor economicã, cu atât intrã în
contact cu al i agen i economici pentru a se aproviziona cu produsele úi serviciile de care au nevoie úi pentru
a vinde cel pu in o parte din produc ia ob inutã. Pentru o perioadã de timp, cumpãrãtorii úi vânzãtorii rãmân
în contact apropiat úi fiecare parte este capabilã sã stabileascã ce úi cât are nevoie sã cumpere sau, dupã caz,
ce úi cât doreúte sã vândã cealaltã parte. Cu cât economiile agroalimentare se dezvoltã, úi numãrul fermelor
comerciale úi volumul schimburilor de produse se mãreúte, se creazã o nevoie concomitentã tot mai
crescândã de servicii de marketing, cum ar fi stocarea, depozitarea, condi ionarea, ambalarea úi transportul
produselor, oferirea de informa ii de marketing etc. Aceste servicii de marketing sunt prestate de intermediari
specializa i în astfel de activitã i. În aceste condi ii, contactele directe între producãtori úi consumatorii finali
sunt tot mai reduse, mãrfurile úi informa iile fiind schimbate prin sisteme de marketing tot mai complexe.
În multe ãri (teoretic în toate ãrile aflate în curs de dezvoltare), agricultura reprezintã partea cea mai
importantã a economiei. Aceastã ramurã le asigurã cea mai importantã sursã de materii prime pentru
industria prelucrãtoare úi cea mai mare parte a locurilor de muncã pentru popula ia activã. În aceste ãri,
pentru hranã se cheltuiesc peste 50% din veniturile medii ale unei familii. În contrast cu aceastã situa ie,
americanii cheltuiesc numai 12%, iar vest-europenii între 16-19% din venitul mediu familial. Dacã în ãrile
dezvoltate numãrul sãracilor este redus úi este uúor sã se realizeze programe speciale de distribuire a
alimentelor de care au nevoie, în multe din ãrile în curs de dezvoltare popula ia înfometatã este majoritarã, úi
1 Carter S.–Global Agricultural Marketing Management, Ed. FAO, Roma, 1997
CAPITOLUL 1
CONCEPTUL ùI FUNC IILE AGROMARKETINGULUI
Agromarketing
ca urmare este necesarã adoptarea unor sisteme de marketing adecvate úi eficiente pentru asigurarea hranei
tuturor locuitorilor.
Însãúi dezvoltarea economiei duce la crearea unor sisteme de marketing agricol mai sofisticate úi mai
eficiente. Pe mãsurã ce experien a economicã a ãrilor creúte, rata de urbanizare tinde sã sporeascã
substan ial. Unii economiúti, referindu-se la acest lucru, considerã, cã, dacã sporul popula iei într-o arã
dezvoltatã este de 3%, popula ia oraúelor acelei ãri va creúte cu 4%2. În esen ã, aceasta înseamnã cã numãrul
popula iei urbane ce trebuie hrãnitã de popula ia ruralã se va dubla în urmãtorii 16 ani. Acest fenomen are
implica ii majore asupra sistemelor de agromarketing úi asupra produc iei de alimente, fiind necesar ca
produsele sã fie direc ionate cãtre centrele de consum. În aceste condi ii, ponderea fermelor de subzisten ã se
va diminua, crescând numãrul úi dimensiunea fermelor comerciale, agricultura însãúi devenind mai pu in
bazatã pe for a de muncã umanã úi animalã în favoarea muncii mecanizate.
În perioada actualã, pie ele agricole úi alimentare au devenit spa iul economic în care producãtorii úi
consumatorii, presupuúi buni cunoscãtori ai cererii úi respectiv ai ofertei, sunt interesa i în ob inerea celui
mai bun pre úi respectiv al celui mai bun úi ieftin produs3. Agromarketingul are un rol deosebit în realizarea
acestor deziderate. Prin gama tot mai largã de metode úi tehnici de studiere úi de anticipare a schimbãrilor
pie ei, de servicii logistice, de tehnici úi metode promo ionale, precum úi de alte instrumente cu ajutorul
cãrora se realizeazã un contact cât mai eficient cu pia a, puse la îndemâna factorilor interesa i,
agromarketingul poate deveni o adevãratã institu ie menitã sã orienteze produc ia agricolã úi alimentarã în
func ie de necesitate, dar úi sã gãseascã momentele, locurile úi metodele de valorificare a acesteia în cele mai
bune condi ii, atât pentru producãtorii agricoli úi procesatori, cât úi pentru consumatori.
În general, aplicarea unui marketing eficient în activitatea întreprinderilor agricole úi alimentare din
ara noastrã este limitatã de o serie de factori, dintre care mai importan i sunt:
Þ Existen a unei infrastructuri a distribu iei fizice a mãrfurilor agricole úi alimentare inadecvate practicãrii
marketingului modern, úi anume:
· re eaua de cãi ferate úi úosele, în cea mai mare parte, nu permite efectuarea de transporturi rapide,
fãrã pierderi úi cu costuri reduse;
· lipsa lan ului de frig la cvasitotalitatea produselor;
· insuficien a úi echiparea necorespunzãtoare a depozitelor úi halelor în care se condi ioneazã,
stocheazã, depoziteazã úi ambaleazã produsele agricole;
· existen a unui parc de mijloace de transport rutier pentru transportul produselor agricole úi
alimentare cu uzurã fizicã úi moralã ridicatã úi cu un grad redus de specializare;
Þ Pozi ia slabã de negociatori a producãtorilor agricoli în cadrul filierelor de produs, mai ales în raport cu
procesatorii sau integratorii;
Þ Nivelul slab de organizare institu ionalã a pie elor agricole úi alimentare datoritã insuficien ei legilor,
regulamentelor de func ionare úi de reglare a acestora;
Þ Existen a unor sisteme informa ionale ale agromarketingului - pe produse - inadecvate ca modalitate de
organizare úi aproape total insuficiente ca volum úi calitate a informa iilor oferite factorilor interesa i
(agen ilor de pia ã), mai ales producãtorilor agricoli4.
În prezent, politicile de agromarketing la nivel na ional sunt îndreptate spre încadrarea produc iei úi a
ofertei de produse agricole úi alimentare în restric iile impuse de integrarea treptatã a sectorului
agroalimentar din România în marea economie agroalimentarã a Uniunii Europene. Cele mai importante
dintre obiectivele politicilor de agromarketing promovate la nivel na ional sunt urmãtoarele5:
· stimularea creúterii produc iei agroalimentare úi continua adaptare a acesteia la modificarea
cererii de consum a popula iei úi a exportului;
· creúterea gradului de competitivitate a produselor agricole úi alimentare româneúti;
· îmbunãtã irea distribu iei inputurilor agricole úi neagricole cãtre producãtori;
· perfec ionarea úi creúterea eficien ei structurilor de agromarketing, mai ales a celor privind
distribu ia produselor agricole úi alimentare, precum úi modernizarea infrastructurii acesteia;
· protec ia consumatorilor fa ã de producerea úi comercializarea unor produse necorespunzãtoare
din punct de vedere calitativ, care afecteazã sãnãtatea úi chiar securitatea acestora.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bib_.pdf
- cap1+.pdf
- cap10+.pdf
- cap11+.pdf
- cap2+.pdf
- cap3+.pdf
- cap4+.pdf
- cap5+.pdf
- cap6+.pdf
- cap7+.pdf
- cap8+.pdf
- cap9+.pdf
- Cuprins.doc