Buruienile din Culturile Agricole

Definitie – buruienile sunt plante ierboase fara valoare, care cresc salbatic si viguros, acoperind solul si care stanjenesc cresterea plantelor superioare. Buruienile sunt plante straine intr-o cultura agricola care produc pagube, cosuma apa si substantele nutritive din sol si care duc la scaderea recoltei.

Pagube produse de buruieni : - Pierderi de recolta

- Deprecierea calitatii recoltei

- Cresterea nr-ului de lucrari folosite in tehnologia de cultivare a plantelor. Aceste pierderi de recolta pot fi la grau intre 10-70 %, la porumb 30-95 %, cartofi si sfecla 40-96 %, uneori ajungandu-se la compromiterea integrala a lor.

Factorii care influenteaza pagubele produse de buruieni

- Epoca la care are loc imburuienarea

- Natura buruienilor

- Gradul de imburuienare

- Planta cultivata

- Lucrarile de ingrijire aplicate

- Conditiile de cultura

- Conditiile de clima si sol

Particularitatile biologice ale buruienilor : buruienile prezinta particularitati care le asigura mentinerea si inmultirea in culturile agricole. Dintre acestea amintim:

1. Capacitatea mare de inmultire

2. Posibilitatile sporite de raspandire a semintelor

3. Germinarea esalonata si in timp a semintelor

4. Prezinta un sistem radicular puternic dezvoltat

5. Prezinta o vitalitate si longevitate mare a semintelor

6. Au perioada de viata diferita ca durata si epoca calendaristica

7. Prezinta plasticitate si adaptabilitate la conditiile de mediu

1. Capacitatea mare de inmultire – la majoritatea buruienilor numarul de seminte este f. mare. Ex.: stirul (Amarantus retroflexus), spanacul alb (Quenopodium album), pot produce un milion de seminte. O parte dintre seminte cad la suprafata solului, sunt ingropate in sol si produc noi plante. Prin seminte se inmultesc atat buruienile anuale, cat si cele bienale si perene. La cele perene, alaturi de inmultirea prin seminte, apare si inmultirea pe cale vegetativa prin rizomi (tulpini subpamantene) la pirul gros (Cinodon dactilon), mohor (Sorgum halepense) ; stoloni (tulpini târâtoare), murul (Rubus quesius), piciorul cocosului (Ranunculus repens) ; drajoni (lastarii care pornesc din mugurii formati pe radacini), la palamida (Cirsium arvense) ; prin bulbi la usturoiul salbatic (Allium rotundum) ; prin bulbo-tuberculi la brândusa de toamna.

2. Posibilitatile sporite de raspandire a semintelor – scuturarea semintelor de buruieni se face mai usor decat la plantele de cultura. Ex. : odosul (Avena fatua), ovazul (Avena sativa), macul rosu (Papaver roes) sau macul de gradina (Papaver somniferum). Semintele sunt de 3 feluri:

- anemohore – semintele vin in contact cu aerul si sunt f. usor transportate de catre vant. Ex. :papadia si palamida (Cirsium arvense).

- hidrofore – semintele sunt raspandite prin precipitatii si irigatii. Ex.: costreiul

- zoofore – semintele sunt raspandite cu ajutorul animalelor. Ex.: turita (Gallium aparine).

3. Germinarea esalonata si in timp a semintelor – semintele de buruieni rasar esalonat pe o perioada de timp ce ajunge la cativa ani. De ex., semintele costreiului pot germina imediat ce ajung pe sol sau dupa scurt timp. Ex. de buruieni cu germinare esalonata: musetelul, iarba vantului, musetelul de consum.

4. Prezinta un sistem radicular puternic dezvoltat – aceste buruieni rezista la vitregiile factorilor de mediu si fac concurenta plantelor de cultura.

5. Prezinta o vitalitate si longevitate mare a semintelor – Vitalitate – rezistenta la conditiile nefavorabile de mediu. Longevitate – insisirea buruienilor de a-si pastra capacitatea germinativa.

6. Perioada diferita de viata ca durata si epoca calendaristica – D.p.d.v. al duratei de viata, buruienule pot fi:

- anuale – rasar si ajung la maturitate la date calendaristice deferite. Ex. toamna, iarba vantului, primavara timpuriu odosul, primavara tarziu costreiul si stirul;

- bienale – cu crestere vegetativa in anul 1 si fructificare in anul al 2-lea: morcovul salbatic (Daucus carota);

-perene–isi mentin partile vegetative, din care pornesc lastari an de an: palamida si mohorul (Sorgum halepense)

7. Prezinta plasticitate si adaptabilitate la conditiile de mediu – Plasticitatea buruienilor este insusirea acestora de a creste si a se dezvolta in functie de conditiile de mediu Stirul se poate dezv. pe marginea drumului, pe un teren uscat, inaltimea acestuia fiind redusa, insa poate produce cateva seminte. Stirul poate creste pe un teren fertil- va creste viguros pana la 80 cm, prezinta o ramificare si fructificare abundenta.

Adaptabilitatea este insusirea buruienilor de a se adapta la conditiile foarte diferite de viata, de a rezista la factorii negativi de crestere si dezvoltare si capacitatea lor de a convietui cu anumite plante de cultura. Ex. musetelul, albastrita (in culturile de grau).

Surse de imburuienare – acestea sunt: solul, terenurile necultivate, samânta nepurificata, gunoiul de grajd, transportul produselor agricole.

Clasificarea buruienilor – exista mai multe criterii de clasificare:

1.Criteriul sistematic (botanic)

2.Dupa habitat

3.Dupa preferintele fata de hrana

4.Dupa modul de procurare a hranei

5.Dupa biologie

1. Clasificarea sistematica – nu da indicatii suficiente pt. organizarea combaterii acestora deoarece in aceeasi familie de buruieni se intalnesc plante foarte diferite ca biologie, anuale sau perene, iar masurile de combatere a acestora vor fi diferite. Ex. familia Gramineae cuprinde atat specii anuale, cat si perene.

2. Clasificarea dupa habitat – avem: -buruieni ruderale- cresc pe marginile drumurilor (urzica moarta); buruieni vegetale- se dezv. in semanaturi (palamida, stirul); buruieni de pe pajisti- palamida si laptele cainelui.

3. Clasificarea dupa preferintele fata de hrana – avem: -buruieni azotofile- prefera soluri bogate in azot (stirul, loboda) ; -buruieni calcicofile- prefera soluri bogate in Ca (sulfina, rugul) ; -buruieni calcifuge- prefera soluri cu Ph acid (coada calului, macrisul) ; - buruieni halofile- prefera solurile saline si alcaline.

4. Clasificarea buruienilor dupa modul de procurare a hranei – avem: buruieni neparazite, semiparazite si total parazite. Buruienile neparazite se hranesc independent, prin organele lor (majoritatea buruienilor).

Buruienile semiparazite au clorofila, isi produc hrana prin fotosinteza si pot parazita pe radacinile plantelor cultivate sau spontane. Buruienile total parazite sunt lipsite de clorofila si se hranesc cu substante nutritive gata elaborate de speciile pe care paraziteaza: cuscuta sau lupoaia.

5. Clasificarea dupa biologie – are in vedere modul de inmultire, data rasaririi si infloririi, durata ciclului biologic. Dupa aceasta clasificare, avem 7 grupe de buruieni: terofite, hemiterofite, criptofite, hidrofite, hemicriptofite, camefite si fanerofite.