Floricultură

Origine – Mexic şi Peru

Etimologie, istoric

- ,,geros” (gr.) = bătrâneţe

- ,,a” = fără

- ,,mexicanum’’ - originea plantei

Planta adusă în Europa în sec. al XVIII-lea.

Particularităţi morfologice

• Tulpina - erectă, ramificată, păroasă, cu aspect de tufă compactă, înaltă de 15-60 cm.

• Frunzele - opuse, ovate sau romboidale, pubescente, întregi, serate.

• Florile - capitule mici, reunite în corimbe globuloase, colorate în albastru, roz, alb.

- înflorire: începutul verii - toamna târziu

• Fructele-achene (4.000-5.000 sem./gram)

Cerinţe ecologice

- Se acomodează pe toate tipurile de sol, dar se dezvoltă bine pe solurile bogate în humus, cu umiditate moderată şi cu pH = 6,7-7,5.

- Preferă locuri însorite, dar tolerează şi semiumbra.

- Umiditatea excesivă - înfrunzire în defavoarea înfloririi, sau putrezirea rădăcinilor.

- Suportă seceta, dar un teren prea arid poate provoca uscarea şi căderea frunzelor.

- Nu suportă brumele şi gerurile

Înfiinţarea culturilor

• răsaduri

- semănat: februarie –martie (la 18-20º C germinează în10-14 zile)

- repicat de 1-2 ori (al doilea repicat se recomandă să se facă la ghivece

- ciupit 1-3 ori

- plantarea în câmp – mai

• butaşi

- august - butaşi din vârfuri de lăstari (lungime 8-10 cm)

- înrădăcinare 3-4 săptămâni, se plantează la ghivece, se ciupesc şi se trec la iernat în sere temperate (12-14ºC). În februarie-martie - se recoltează butaşi

- distanţele de plantare 15-20 cm.

Lucrări de întreţinere

- afânarea solului şi plivirea buruienilor

- se udă bine după plantare, apoi se fac udări moderate

- se evită fertilizările cu cantităţi mari de azot

- 1-2 ciupiri

- îndepărtarea periodică a inflorescenţelor trecute (se recomandă şi îndepărtarea primelor - inflorescenţe - plante mai viguroase şi număr mai mare de inflorescenţe).

- tunderea plantelor folosite în borduri şi mozaicuri

Utilizare

- amenajări peisagistice (durata înfloririi, aspectul frumos al frunzişului)

- flori tăiate

- soiurile pitice

- borduri, covoare florifere, pete de culoare, vase decorative

- plantă la ghiveci pentru decor interior

- soiurile înalte

- în parcuri şi grădini (ronduri, rabate, masive), singure sau asociate cu alte plante

ALYSSUM MARITIMUM Lam. (sin. Alyssum odoratum Hort., Lobularia maritima Desf.)

Origine

Bazinul mediteranean

Etimologie, istoric

„lissa“– nebunie (gr)

„a“ - cu rol de negaţie

(aluzie la proprietăţile medicinale ale plantelor din acest gen, folosite pentru tratarea maladiilor nervoase)

„maritimum“-habitatul natural al plantei (stâncăriile şi nisipurile maritime mediteraneene)

Particularităţi morfologice

• Tulpinile

- puternic ramificate, repente

- înălţimea de 10-40 cm

• Frunzele

- alterne, lanceolate

- argintii-cenuşii.

• Florile

- mici, parfumate

- reunite în raceme de 10-15 cm.

- înflorire:începutul verii - toamna târziu.

• Fructele

- silicule eliptice, pubescente - conţin 1-2 seminţe ovoide, mici (cca. 3000 sem/g).

Particularităţi ecologice

- Se cultivă pe toate tipurile de sol de grădină, bine drenate

- Reacţionează bine la soluri calcaroase, cu fertilitate şi umiditate moderate.

- Preferă locurile însorite, dar tolerează şi semiumbra.

- Rezistă la îngheţurile şi brumele slabe. Îi sunt favorabile regiunile de deal, cu veri mai puţin toride.

- Suportă perioadele secetoase de scurtă durată.

Înfiinţarea culturilor

• răsad

- semănat: martie (la 18-20 °C răsar în aprox. 7 zile)

- repicat: 1

- ciupit: 2-3 ori

- plantat în câmp - aprilie-mai

• seamănă direct

- semănat primăvara (aprilie) sau toamna (octombrie)

- autoînsămânţare

- Distanţe între plante -15-20 cm.

Lucrări de întreţinere

- Afânarea solului se face până când plantele cresc şi îmbracă solul complet.

- Se udă mai des după plantarea răsadului şi eventual, după semănăturile de primăvară, dacă este secetă. Pe parcursul perioadei de vegetaţie se udă numai când se prelungesc perioadele de secetă.

- Se pot face 2-3 fertilizări faziale cu soluţii de îngrăşăminte 0,1-0,2%.

Utilizare

Ornamentală

- aproape nelipsit din amenajările peisagistice: realizarea rondurilor, platbandelor, plantă de mozaic şi borduri, pentru pete de culoare, în vase decorative (inclusiv în vase suspendate), ca plantă pentru stâncării sau pentru îmbrăcarea zidurilor.

Alimentară

- porţiunile tinere de tulpină şi florile sunt uneori folosite în condimentarea salatelor

Medicinală

- folosit ca antiscorbutic, diuretic şi astringent.