Politică și administrația publică

Este incontestabil faptul ca sistemul electoral este, alaturi de sistemul institutional, unul dintre cei

doi piloni principali pe care se cladeste si se sustine sistemul politic.

Nu se poate separa studierea unui regim politic, oricare ar fi acesta, de studierea sistemului

electoral utilizat. Configurarea si functionarea sistemului institutional depind în mod esential de

tipul de scrutin adoptat pentru alegerea reprezentantilor în forul legislativ si a majoritatii care va

guverna.

Se poate constata, parcurgând multitudinea de formule posibile, ca, în materie de sisteme

electorale si moduri de scrutin, iventivitatea umana a fost deosebit de prolifica. Chiar daca în

momentul de fata domina cele doua mari modele – scrutinul majoritar si reprezentarea

proportionala – toate combinatiile, toate mecanismele si toate procedeele de calcul au fost luate în

considerare si practicate, din momentul extinderii sufragiului universal si pâna în prezent.

3.1. Tipuri de scrutin

Trebuie precizat ca nu se poate afirma ca exista un sistem electoral perfect care sa reziste si sa

slujeasca cel mai bine scopurile si contextul politic al unui anumit moment si care, mai ales, sa fie

considerat „regula a jocului” acceptata de majoritatea actorilor vietii politice.

A. Scrutinul majoritar

1. scrutinul majoritar uninominal în unul sau doua tururi - scrutin în care pentru fiecare

circumscriptie exista un singur mandat pus în joc si fiecare alegator dispune de un singur vot1.

Este declarat ales cel care întruneste cel mai mare numar de voturi dintre candidati. Este un

sistem relativ simplu, deoarece lupta politica se da între mai multi competitori, individual, în

circumscriptii electorale mici, având câstig de cauza cel care are o aderenta politica mai mare în

circumscriptia electorala respectiva si care obtine cele mai multe voturi.

Scrutinul uninominal, ca modalitate a sistemului majoritar, poate fi cu un tur sau cu doua tururi de

scrutin2. În cazul scrutinului cu un singur tur3, ales este desemnat cel care a obtinut mai multe

voturi (majoritate simpla), indiferent de majoritatea obtinuta în alegeri4. Prin acest mod de scrutin

numai partidele al caror candidat este plasat primul primeste locul, iar celelalte partide nu primesc

nimic. În acest caz este amplificata victoria partidului învingator si totodata înlatura reprezentarea

celorlalte partide în Parlament.

În cazul scrutinului cu doua tururi5 alegerea se desfasoara astfel: primul tur în care conditia pentru

ca un candidat sa fie ales este aceea de a obtine majoritatea absoluta a voturilor, al doilea tur, în

care pentru a fi ales, candidatul trebuie sa obtina majoritatea simpla. Al doilea tur se desfasoara

doar daca în primul tur nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta a voturilor alegatorilor.

Primul tur de scrutin este puternic conflictual între programele si ideile fiecarui candidat în parte,

acum fiecare candidat lupta cu fiecare dintre contracandidatii sai. Cel de-al doilea tur presupune

mai putini candidati (de regula primii doi care au obtinut cele mai numeroase voturi în primul tur de

scrutin fara a obtine, însa, o majoritate absoluta), unii candidati coalizeaza cu altii în vederea

realizarii unor aliante ,,ad-hoc’’ sau a unei coalitii ulterioare la guvernare. Pentru realizarea acestor

aliante definitorii sunt înrudirile sau asemanarile de programe politice ale celor ce realizeaza astfel

de aliante.

Avantaje:

- asigura cea mai strânsa legatura între cel ales si alegator;

- este un sistem simplu si presupune o întelegere mai buna a procesului electoral din partea

cetatenilor;

- la nivel national, se asigura o majoritate parlamentara stabila - favorabil tarilor cu sistem bipartid;

1 A se vedea P. Martin, Sistemele electorale si modurile de scrutin, Editura Regia Autonoma ,,Monitorul oficial'', Bucuresti, 1999, p.38.

2 A se vedea M. Constantinescu, Scrutinul uninominal. Efecte si semnificatii, ,,Revista drepturile omului'', nr.2 din 1995, p. 28-31.

3 Practicat în special la sfârsitul secolului al XIX-lea pentru desemnarea deputatilor în tarile anglo-saxone, tarile Americii Latine, Suedia,

Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia. Astazi este prezent în Anglia S.U.A., Japonia, Canada e.t.c.

4 A se vedea P. Martin, op.cit. p.38.

5 Practicat în special la sfârsitul secolului al XIX-lea pentru desemnarea deputatilor în Franta, Italia, Austria, Germania, Olanda, Norvegia. Astazi

este folosit în Franta ca urmare a adoptarii legii electorale franceze pentru alegerile din martie 1983.

- sunt exceptate cazurile de coalitii si coalizari de mai multe partide în vederea realizarii unei

coalitii majoritare la guvernare si totodata nu mai exista „lupte” politice în cadrul coalitiilor de

guvernamânt;

- asigura o mai buna cunoastere de catre alegator a celui ales;

- cel ales este sanctionat mai bine de catre alegatori;

- este un sistem care avantajeaza partidele mari;

- este un mijloc de combatere a absenteismului electoral.

Dezavantaje:

- nu corespunde pluralismului politic;

- se micsoreaza caracterul politic al Parlamentului. Parlamentul rezultat ca urmare a scrutinului

uninominal devine mai mult un corp de elite (locale sau regionale);

- poate dezavantaja unele partide care, chiar daca sunt puternice, voturile lor sunt concentrate în

fiefurile lor;

- se pierd voturi ca urmare a aplicarii acestui sistem;

- mareste numarul circumscriptiilor electorale în functie de numarul de locuri în disputa;

- implica cheltuieli mai mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale;

- sprijina tendinta de centralizare.

2. scrutinul majoritar de lista (plurinominal) în unul sau doua tururi6

Este acel sistem în care alegatorii voteaza o lista de candidati propusi de fiecare partid sau

coalitie. Alegatorii voteaza în acest caz partidul, programul sau, inclusiv lista cu cei propusi de

partid, si nu omul pe care si-l doresc sa-i reprezinte. În acest sistem conteaza foarte mult

programul electoral al partidului. Acesta este cel care propune lista, optiunea de întocmire a

acestei liste fiind una politica7.

Si acest tip de scrutin se poate desfasura într-un tur de scrutin sau doua, daca în urma primului tur

nu s-a obtinut de catre nici un partid o majoritate absoluta a voturilor alegatorilor.

Regula în cadrul acestei modalitati de scrutin o constituie listele blocate8, alegatorul, neputând face

nici un fel de modificari în listele electorale propuse de partidele si formatiunile politice aflate în

campania pentru ocuparea locurilor de parlamentari.

Acest sistem cunoaste si doua cazuri aparte ce dau dreptul alegatorului sa modifice ordinea

candidatilor de pe lista sau sa alcatuiasca chiar el o lista luând nume de candidati de pe mai multe

liste. Aceste modalitati sunt urmatoarele9: