Administrația publică și diferitele regimuri politice

DEFINIȚIA ȘI TRĂSĂTURILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

Termenul de administrație provine din limba latină, „administer” traducându-se agent, ajutător. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce sau a dirija.

Administrația publică reprezintă activitatea pe care statul o desfășoară în vederea asigurării, în mod permanent și continuu, a unor trebuințe de interes general.

Administrația publică nu trebuie confundată cu statul. Puterea de stat este cea care realizează funcțiunea de legiferare, funcțiunea executivă și cea de împărțire a justiției. Statul are misiuni primare, în timp ce administrația publică are misiuni secundare.

Ansamblul de organisme, resurse organizate în vederea asigurării intereselor generale ale administrației publice se construiește în vederea îndeplinirii misiunilor primare, politice ale statului.

Administrația publică este strâns legată de puterea de stat manifestându-se, mai mult, în legatură cu puterea executivă.

Administrația publică nu se confundă cu puterea executivă, ea poate fi înțeleasă cel mult ca o dimensiune a acesteia, ei lipsindu-i componenta politică.

TIPURI DE STRUCTURI ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Administrația publică poate fi identificată sub următoarele forme: ierarhic-funcțională, teritorială și mixtă.

a) STRUCTURA IERARHIC-FUNCȚIONALĂ.

Acest tip de structură asigură unitatea de decizie și acțiune în administrația publică și apare ca urmare a diversității domeniilor administrative. Ea se regăsește prin nivelurile ierarhice, categoriile de instituții potrivit domeniului de activitate administrativ.

Această structură a creat instituții cu competență generală, întâlnite, în toate sferele vieții sociale (ex. guvernul). Deși au competența generală, instituțiile administrației publice (ex. primăriile) nu sunt competente în toate domeniile de activitate. De exemplu: apărare națională, poștă, telecomunicații, transporturi, relații externe etc.

Alături de aceste instituții și de cele mai multe ori subordonate lor, se întâlnesc structuri ale administrației publice de specialitate care-și desfășoară activitatea numai în anumite domenii: ministere, comisii, oficii, direcții, administrații, inspectorate, comitete, circumscripții etc.

Toate aceste structuri se subordonează instituțiilor cu competență generală.

a) STRUCTURA TERITORIALĂ.

Această structură apare ca urmare a dispunerii teritoriale, în unități administrativ-teritoriale distincte.

Ea se identifică în raport cu teritoriul pe care îți desfășoară activitatea și își exercită competența structura administrativ publică respectivă.

Într-un asemenea tip de structură, administrația publică cuprinde instituții cu competență teritorială generală (ex. instituțiile centrale) și organe cu competență teritorială limitată (ex. instituțiile locale).

b)STRUCTURA MIXTĂ.

Acest tip îmbină tipurile de structuri prezentate mai sus.

STRUCTURILE SPECIFICE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

1. ADMINISTRAȚIA PUBLICA CENTRALĂ

Fig. 1. Administrația publică centrală

În Constituția Republicii Socialiste România din 1965 comparativ cu Constituția României actuală, atribuțiile Miniștrilor sunt bine definite, separate de atribuțiile Guvernului, pe când în Constituția actuală atrubuțiile Guvernului si Miniștrilor le gasim în aceeași secțiune din Constituție.

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

Un loc important în sistemul administrației publice îl ocupă organele administrației publice locale. Administrația publică locală este construită în unitațile teritorial adminsitrative ale statului- comuna, orașul și județul. Organele acestei administrații publice sunt constituite în raport cu colectivitățile sociale din aceste unități teritorial-administrative și sunt menite a rezolva problemele specifice care solidarizează menționatele colectivității națională în raport cu care se organizează statul.