Instrumente și modalități de plată în afacerile internaționale

1. Instrumente de plată și credit

Instrumentele de plată și de credit reprezintă înscrisuri care au un conținut și o formă consacrată pe bază de norme juridice interne și internaționale care conferă deținătorului anumite drepturi de întindere și responsabilitate.

Din categoria instrumentelor de plată și credit fac parte: cambia, biletul la ordin și cecul.

Ele se folosesc atât în plățile interne cât și în cele internaționale.

Acestea dobândesc caracteristica de instrumente de plată și credit internaționale, atunci când sunt libelate într-o valută liber convertibilă și când sunt guvernate de o legislație general acceptată și pusă în practică.

- Cambia

Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Titlul este creat de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă.

Participanții la o relație cambială

- Trăgătorul care se identifică întotdeauna cu exportatorul de mărfuri sau prestatorul de servicii sau cu vânzătorul. Acesta se poate găsi, în același timp, în poziția de importator, beneficiarul unor prestări de servicii față de o terță firmă.

- Trasul este persoana căreia îi este adresată dispoziția necondiționată de plată și care se găsește în poziția de importator, beneficiarul unor servicii.

- Beneficiarul este persoana în favoarea căreia trebuie făcută plata și care poate fi desemnat “nominativ” sau “la ordin”:

- În cazul în care mărfurile sau serviciile au fost realizate pe cheltuiala exportatorului, beneficiarul de drept va fi trăgătorul (în cazul cambiei la ordin propriu);

- În cazul în care mărfurile sau serviciile au fost realizate din surse bănești atrase, de regulă, de la o bancă, atunci beneficiarul cambiei va fi aceasta, pentru rambursarea sumei avansate (cambia trasă în contul altuia).

- În cazul în care trăgătorul este debitor față de un terț, el poate trage o cambie la ordinul acestuia.

Emiterea și forma cambiei

A trage o cambie înseamnă a completa un formular tipizat, care trebuie să îndeplinească condiții de formă și conținut.

- Denumirea de cambie trebuie să figureze în textul ordinului de a plăti, dat prin intermediul cambiei, utilizând formula consacrată “plătiți în schimbul acestei cambii”. Lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea titlului.

- Din redactarea textului cambiei trebuie să reiasă obligațiile părților și natura juridică strictă a raporturilor dintre acestea.

- Indicarea numelui trasului este obligatorie.

- Cambiile vor purta mențiuni clare privind ziua, luna și anul emiterii.

- Locul emiterii trebuie să figureze alături de data emiterii titlului.

- Semnătura trăgătorului trebuie să fie autografă, manuscrisă și redactată cu pixul sau cu cerneală neagră sau albastră la sfârșitul textului cambiei.

- Suma de plată va putea fi trecută în orice parte de pe față cambiei, în cadrul textului acesteia, dar nu în diagonală sau sub semnătura trăgătorului.

- Clauza domicilierii poate fi inserată în titlu fie de către trăgător, cu ocazia emiterii titlului, fie de către tras, cu ocazia acceptării cambiei, pentru ca plata să nu fie cerută la domiciliul său.

- Scadența, adică termenul de plată.

- Acceptarea este formalitatea prin care trasul își ia angajamentul să plătească cambia la scadență, operațiunea constând în semnarea cambiei de către tras, de obicei unde apare mențiunea “acceptat”.

- Avalul este formalitatea prin care plata unei cambii poate fi garantată pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea, de către un terț sau chiar de către un semnatar al cambiei. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. În lipsa acestei arătări, se socotește dat pentru trăgător.