Inginerie Software

Laborator 1

UML – Unified Modeling Language

Diagrama cazurilor de utilizare (Use Case Diagram)

Introducere

UML este un limbaj de modelare bazat pe notaţii grafice folosit pentru a specifica, vizualiza,

construi şi documenta componentele unui program. UML este un limbaj cu ajutorul căruia se pot

construi (descrie) modele. Un model surprinde un anumit aspect al unui program şi acelaşi model

poate fi descris la diferite nivele de abstractizare. Fiecărui model îi corespunde o diagramă. Tipurile

de diagrame existente în UML sunt:

- Diagrama cazurilor de utilizare (Use Case Diagram)

- Diagrama de clase (Class Diagram)

- Diagrame care descriu comportamentul:

- Diagrame de interacţiuni (Interactions Diagrams)

- Diagrama de secvenţă (Sequence Diagram)

- Diagrama de colaborare (Collaboration Diagram)

- Diagrama de stări (State chart Diagram)

- Diagrama de activităţi (Activity Diagram)

- Diagrame de implementare:

- Diagrama de componente (Component Diagram)

- Diagrama de plasare (Deployment Diagram)

Fiecărei din cele trei mari faze din dezvoltarea un proiect software îi corespunde una sau mai

multe diagrame UML şi anume:

- pentru faza de analiza se utilizează diagrama cazurilor de utilizare şi diagrama de

activităţi;

- în faza de analiză se folosesc: diagrama de clase pentru precizarea structurii sistemului şi

diagramele de stări şi interacţiune pentru descrierea comportamentului acestuia;

- în faza de implementare se utilizează diagramele de implementare.

Diagrama cazurilor de utilizare (Use Case Diagram)

Nici un program nu este izolat, el interacţionând cu oameni sau cu alte sisteme pentru

îndeplinirea unui scop.

O diagramă use case este una din diagramele folosite în UML pentru a modela aspectele

dinamice ale unui program alături de diagrama de activităţi, diagrama de stări, diagrama de secvenţă

şi diagrama de colaborare.

Elementele componente ale unei diagrame use case sunt:

- use case-uri;

- actori;

- relaţiile care se stabilesc între use case-uri, între actori şi între use case-uri şi actori.

Use case-uri

Un use case (caz de utilizare) reprezintă cerinţe ale utilizatorilor. Este o descriere a unei

mulţimi de secvenţe de acţiuni (incluzând variante) pe care un program le execută atunci când

interacţionează cu entităţile din afara lui (actori) şi care conduc la obţinerea unui rezultat observabil

şi de folos actorului. Un use case descrie ce face un program sau subprogram, dar nu precizează

nimic despre cum este realizată (implementată) o anumită funcţionalitate.

Fiecare use case are un nume prin care se deosebeşte de celelalte use case-uri. Acesta poate fi

un şir arbitrar de caractere, însă de regulă numele sunt scurte fraze verbale care denumesc un

comportament ce există în vocabularul sistemului ce trebuie modelat.

Figura 1 prezintă notaţia grafică pentru use case.

Figura 1: Notaţia grafică pentru use case

Comportamentul unui use case poate fi specificat descriind un flux de evenimente într-un

text suficient de clar ca să poată fi înţeles de cineva din exterior (de exemplu utilizatorul). Acest flux

de evenimente trebuie să includă cum începe şi se termină use case-ul atunci când acesta

interacţionează cu actori, ce obiecte sunt interschimbate, precum şi fluxuri alternative ale acestui

comportament. Aceste fluxuri de evenimente reprezintă scenarii posibile de utilizare a sistemului.

Identificarea use case-urilor se face pornind de la cerinţele utilizatorului şi analizând

descrierea problemei