Băncile de Afaceri

Întrucât noile întreprinderi, mai puţin cunoscute, presupun risc şi neîncredere din partea deţinătorilor de capital, în asemenea activităţi băncile au trebuit să se implice direct, ca participanţi, prin propriile resurse.

Modelul băncilor de afaceri a fost creat prin Glass-Stegall Act din 1933 care face o delimitare netă, în cadrul instituţiillor de credit americane între băncile comerciale (Deposit Banks) colectoare de depozite şi distribuitoare de credite şi băncile de investiţii (Investment Banks) carora le-au revenit operaţiunile de intermediere în domeniul atragerii capitalurilor şi plasării lor optime inclusiv prin administrarea pe cont prorpiu a emisiunilor de valori mobiliare. Un rol important a revenit acestor bănci, intermedierii achiziţiilor, cesiunilor, fuziunilor, majorărilor de capital.

Rolul acestor bănci este în special de consilieri, serviciile lor fiind remunerate prin comisioane ridicate, funcţie de natura acestor servicii. Băncile de investiţii au început să ofere clienţilor şi sprijin financiar, fie direct, prin participaţii de capital, fie indirect prin reluarea fermă a datoriilor sub formă obligatară.

Totuşi o caractersitică a băncilor de investiţii americane a rămas pentru mult timp faptul că ele nu deţin şi nu exercită controlul portofoliilor întreprinderilor industriale. Spre deosebire, băncile de afaceri franceze se caracterizează prin deţineri importante ale portofoliilor întrep. Ind. Frecvent considerate drept „clienţi captivi”.

O formă derivată în activitatea băncilor de afaceri o reprezintă societăţile de portofoliu. Acestea au o dublă funcţionalitate. Pe de o parte, deţinerile lor asigură o valorificare ridicată a capitalurilor, prin veniturile provenite din dividende. Pe de altă parte, scopul principal al acestora este asigurarea controlului asupra anumitor întreprinderi. Deţinerea unui număr de acţiuni identificat ca „pachet de control” permite asigurarea majorităţii şi de aici poziţii privilegiate: alegerea şi desemnarea cadrelor ..., orientarea politicii economice de investiţii, produţie, comerciale şi financiare, formarea şi dezvoltarea pieţei de desfacere.

Societăţile de portofoliu franceze sunt grupate în 3 categorii:

- primul grup este reprezentat de societăţile holding, cotate la bursă a căror acţiuni sunt deţinute sau controlate de băncile franceze;

- o altă categorie este reprezentată de societăţile de portofoliu ale marilor bănci comerciale uneori fililizate, dar necotate la bursă: BNP, Soiete Generale, Credit Lyonaiss;

- o ultimă grupă îmbină în caracteristicile ei calităţi duble, activând atât ca investitori, cât şi ca intermediari. Relaţia bancă-industrie este de fapt de dublu sens: marile întreprinderi având mari participaţii de capital la marile bănci franceze.

achiziţii şi fuziuni

Răscumpărarea integrală pentru management

Scopul acestei operaţiuni este perfecţionarea managementului, creşterea forţei de competitivitate a întrprinderilor şi ridicarea nivelului de rentabilitate.

Principalele cauze tipice ce generează decizia deţinătorilor acestor întreprinderi de a recurge la operaţiunea de vânzare sunt:

1. prima motivaţie a vânzării rezultă din conformaţia diversă şi neconsonantă a companiilor, rezultantă a angajării în multiple ramuri de activitate, uneori în scopul evitării riscurilor şi alteori în scopul extinderii posibilităţilor de valorificare a capitalurilor. În aceste situaţii pot ajunge societăţile conglomerat. Există şi un substrat financiar în sensul de a obţine resurse pentru întărirea celorlalte sectoare.

2. o altă motivaţie este legată de transmiterea întrep. individuale şi familale, care din cauze naturale, financiare sau fiscale, nu pot fi preluate de moştenitorii legali şi deci sunt supuse transferului de proprietate.

3. atunci când întreprinderile au rezultate slabe şi dificultăţi în administraţie.

4. este şi o metodă de revalorificare a poziţiei economice a întreprinderii, în condiţiile în care societatea este cotată la bursă, însă la nivele de capitalizare considerate slabe în raport de valoarea economică reală a acestei întrep.