Caracteristica Operațiunilor Bancare

Banca efectuiează 3 tipuri de operaţiuni active :

• Operaţiuni de trezorerie – care se referă la formarea şi menţinerea lichidităţilor bancare;

• Operaţiuni de plasament cele mai importante active ale băncii generatoare de profit. Ele sunt de două tipuri: - de creditare care duc la formarea portofoliului de credite bancare; investiţionale- formează portofoliul de VM.

• Operaţiuni de creare a imobilizărilor - necesare pentru desfăşurarea normală curentă a bănci.

Banca poate efectua mai multe tipuri de operaţiuni. În funcţie de modificările produse asupra bilanţului bancar se disting:

Operaţiuni bilanţiere – sunt cele care generează modificări în bilant şi pot fi:

• operaţiuni pasive

• operaţiuni de modificare, formare a resurselor băncii

• operaţiuni active de plasament care formează investiţiile băncii

Operaţiunile extrabilanţiere - operaţiuni care generează anumite rezultate fără a modifica bilanţul băncii (servicii de consultanţă, operaţiuni cu derivate)

Operaţiuni conexe - operaţiunile efectuate de bancă în virtutea funcţiilor sale care modifică concomitent atît activul cît şi pasivul bancar pot fi efectuate atît din numele băncii cît şi din numele clientului: decontările bancare, operaţiunile valutare, operaţiunile cu metale preţioase, operaţiuni de clearing.

Operaţiuni de comisionare sunt operaţiunile pentru care banca încasează profit fără a investicapital : operaţiuni de consultanţă, de brokeraj, de underwriting, de trast.

În RM BC au dreptul de a efectua toate aceste tipuri de operaţiuni- Banca nu are dreptul să efectuieze următoarele tipuri de operaţiuni:

• Toate tipurile de operaţiuni legate de sfera de producţie şi comerţ;

• Operaţiuni cu imobil cu excepţia celor efectuate din nume şi pe cont propriu;

• Toate tipurile de operaţiuni cu acţiunile proprii aflate în circulaţie inclusiv procurarea sau gajarea lor cu scopul de a obţine profit;

• Atragerea de depozite sau alte resurse de la clientelă în caz cind banca se află în stare de incapacitate de plată şi este conştientă de imposibilitatea rambursării lor în viitor.

Caracteristica principalelor plasamente bancare - creditare

Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanţilor de către instituţiile speciializate (instituţii bancare) sub formă bănească, pentru un timp determinat, prin care se procură diverse bunuri, se achită cheltuielile curente sau se efectuează alte plăti. Cu alte cuvinte a acorda cuiva un credit înseamnă a-i pune la dispoziţie o sumă de bani ce va fi rambursată în viitor, la o anumită dată, fiind însoţită de o dobîndă.

Funcţiile creditului:

• Funcţia distributivă

• Funcţia de transformare a economiilor în investiţii;

• Funcţia de emisiune monetara

• Funcţia de asigurare a stabilităţii preţurilor

Băncile care activează pe teritoriul Moldovei, pentru asigurarea unor standarde unice, urmează să efectueze operaţiunile de creditare în conformitate cu actele normative emise de BNM.

În conformitate cu actele normative bancare şi cu obiectivele principale de activitate ale băncii, fiecare bancă comercială elaborează politica de creditare ce trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obţinerea profitului, îmbunătăţirea stării economice a creditorilor, concomitent luându-se în considerare securitatea depozitelor clienţilor. Politica şi procedeele de creditare se vor conţine în instrucţiunile de politică generală a băncii şi în instrucţiunile specifice, aprobate de consiliul băncii.

Un element esenţial al politicii de credit este organizarea şi dirijarea activităţii de creditare. In acest scop în cadrul structurii organizatorice a fiecărei bănci va fi creată o direcţie/un departament ce va depinde de mărimea băncii, reţeaua de filiale, volumele de investiţii creditoare şi de alţi factori. Scopul activităţii acestor structuri organizatorice este realizarea politicii şi a procedeelor de creditare ale băncii într-un mod sigur şi prudent. Fiecare bancă va elabora regulamente interne în care se vor descrie funcţiile unităţilor organizatorice şi ale personalului implicat în activitatea de creditare, reflectând clar obligaţiunile şi responsabilităţile acestora. Activitatea structurilor organizatorice de creditare trebuie orientată în următoarele direcţii de bază: procedura depunerii cererii; analiza credibilităţii (bonităţii) clientului; revizuirea şi analiza sistematică a calităţii portofoliului de credite.

Pentru a putea contura rolul şi funcţiile creditului bancar trebuie evidenţiate şi analizate următoarele particularităţi specifice creditului bancar:

• obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilităţile băneşti sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;

• participanţii (subiecţii) creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor (banca) şi cel care primeşte şi foloseşte creditul, numit debitor (agenţi economici, populaţia, statul, alte bănci şi instituţii finan ciare).