Mecanismul Rezervelor Minime Obligatorii

1) Definiţie şi scop.

Rezervele minime reprezintă o obligaţie de utilizare a monedei băncii centrale şi are drept scop principal acela de a permite autorităţii monetare să acţioneze asupra creaţiei monetare prin influenţarea comportamentului băncilor în materie de credite.

2) Remunerarea rezervei minime obligatorii

În general rezervele minime nu sunt remunerate, dar în puţine ţări (inclusiv România) ele sunt remunerate dar la o rată sub nivelul pieţei. În caz contrar efectul acestui instrument s-ar diminua foarte mult întrucât s-ar produce o majorare a rezervelor fără ca Banca Centrală să majoreze oferta de monedă, care în ultimă instanţă va avea ca efect o creştere puternică a ratei dobânzii.

3) Baza calcul

În unele ţări unde se utilizează cu prioritate agregate monetare mai restrânse, baza de calcul este dată de mărimea depozitelor atrase de la clienţi. În alte ţări în care cu prioritate se utilizează agregate monetare mai complexe baza de calcul este reprezentată de totalitatea resurselor atrase de bănci.

4) Rata de rezervă minimă obligatorie

Există două situaţii :

- în unele ţări se aplică rate diferite în funcţie de scadenţa depozitelor luate ca bază de calcul

- în alte ţări se aplică o rată unică

5) Mod de constituire

Există două tehnici, şi anume : tehnica rezervelor decalate şi tehnica rezervelor instantanee sau actuale.

Observaţie: distincţia dintre cele două constă în momentul şi perioada de formare, respectiv după cum rezervele sunt constituite în aceeaşi lună sau trimestru în care băncile sunt creditate.

În primul caz, băncile îşi pot constitui rezerve cu un decalaj care ajunge până la 50 de zile faţă de data de referinţă.

În al doilea caz băncile trebuie să cunoască precis nivelul creditelor acordate ceea ce implică obligaţia programării riguroase a acordării acestora. În cazul unor eventuale greşeli de programare, respectivele bănci vor avea la sfârşitul perioadei obligaţia constituirii de rezerve mai mare fapt ce va antrena şi costuri mai mari.

6) Modul de acţiune al rezervelor minime obligatorii

Politica rezervelor minime obligă băncile să constituie la Banca Centrală în conturi remunerate sau slab remunerate o cotă minimă din resursele atrase. Cu cât rezervele sunt mai mari cu atât ele sunt mai constrângătoare pentru bănci. Avem două situaţii :

→ dacă se manifestă o creştere a ratei rezervelor obligatorii atunci nevoile băncilor în monedă centrală se majorează deoarece ele trebuie să mărească suma rezervelor deţinute în conturi la Banca Centrală. Se reduce astfel lichiditatea băncilor ceea ce poate antrena probleme de trezorerie. Drept urmare băncile vor fi obligate să apeleze la refinanţare de la Banca Centrală prin intermediul pieţei monetare.

→ dacă scade rata rezervei minime atunci şi rezervele băncilor în moneda centrală se vor diminua, crescând lichiditatea acestora permiţându-le să facă faţă nevoilor de monedă centrală rezultate din activitatea curentă.