Operațiuni de Plăți și Compensări

1. Bancile si relatiile lor cu clientii – fundamente ale sistemului de plati

1.1. Rolul bancilor în economie

Cadrul organizatoric specific economiei de piata impune în mod necesar

existenta unui aparat bancar adecvat.

Activitatea bancara nu poate fi separata de activitatea economico-sociala

vazuta ca sistem, fata de care se afla într-un raport de dependenta – ca de la parte la

întreg – si cu care se influenteaza reciproc. De aceea, aparatul bancar mai trebuie

înteles si asimilat ca fiind un element al strategiei generale de dezvoltare a fiecarei

tari. De altfel, fiecare tara îsi concepe propriul sau sistem bancar, structurile

specifice domeniului activitatii bancare, carora le defineste, drept obiectiv strategic

global, sustinerea în plan financiar monetar a dezvoltarii economico-sociale de

ansamblu, a progresului întregii activitati.

Activitatea bancara, modul de organizare si conducere a acesteia fac, în mod

obligatoriu, obiectul unor reglementari legale specifice. Actele normative elaborate

de organele legislative ale tarii contureaza cadrul juridic, care, în final, permite

aparatului bancar, în întregul sau, sa se manifeste ca o pârghie activa în constructia

si evolutia macroeconomica a tarii.

Aparatul bancar este înteles ca fiind un ansamblu corelat al entitatii

organizatorice, institutionalizate si autonome, autorizate sa efectueze operatiuni

bancare pe teritoriul tarii.

Potrivit lor, în constructia aparatului bancar din România, se recurge la

definirea a doua elemente organizatorice fundamentale ale acestuia si anume:

a. Banca Centrala si de Emisiune – rol încredintat Bancii Nationale a

României, careia îi revin în principal urmatoarele atributii:

– asigurarea cu moneda primara a întregii economii;

– reglementarea, organizarea, coordonarea si derularea circulatiei banesti în

economie;

– elaborarea si implementarea politicilor monetare si de credit în economie;

– continuarea politicii valutare a tarii, instituirea unui regim valutar adecvat,

implementarea acestuia;

– exercitarea controlului de ansamblu asupra activitatii bancare si, implicit,

aplicarea principiului supravegherii prudentiale a societatilor bancare.

b. Societatile Bancare – reprezentate de ansamblul bancilor comerciale, carora

le revine ca principala sarcina în economie:

– sustinerea în plan financiar si monetar a agentilor economici în derularea

activitatilor lor de productie;

– utilizarea cât mai eficienta a tuturor resurselor financiare si monetare ale

tarii, aflate în circuitul economic.

Daca Banca Nationala a României furnizeaza economiei moneda primara,

bancile comerciale sunt cele care, în fapt, folosesc moneda, insistând pe criterii de

profitabilitate. Practic, bancile comerciale activeaza piata capitalului prin actele de

comert pe care ele le întreprind.

1.2. Bancile comerciale–veriga de baza a sistemului bancar

Banca comerciala se manifesta în structurile pietei în calitate de agent

economic autonom. Obiectivul sau organizational global îl constituie furnizarea de

servicii bancare în conditiile obtinerii unei profitabilitati considerate normale.

Profilul, dar mai ales natura activitatii lor, imprima bancilor comerciale unele

trasaturi specifice prin care acestea se diferentiaza substantial de restul agentilor

economici.

Aceste trasaturi ar putea fi formulate succint astfel:

a. Bancile comerciale sunt entitati economice cu scop lucrativ, ele fiind axate

pe comertul cu bani, precum si pe prestarea de servicii bancare, corespunzatoare

din punct de vedere cantitativ si calitativ , cererii clientilor lor si în concordanta cu

standardele interne si internationale specifice domeniului. Ele sunt desemnate sa

presteze un anume gen de servicii în economie pe care nici un alt tip de agent

economic nu este autorizat sa le furnizeze.

Pentru a-si realiza acest obiectiv de baza al activitatii lor, bancile recurg la

tehnologii de lucru aparte, total diferite de restul ramurilor economice.

La baza înfaptuirii operatiunilor bancare stau principii proprii, norme,

regulamente, precum si instrumente specifice, ele fiind derivate din legitati

economice, impuse si verificate de experienta si practica bancara în decursul a mai

multor sute de ani.

b. Bancile comerciale trebuie considerate entitati organizatorico-administrative

ale economiei nationale, întrucât fiecare dintre ele grupeaza o

colectivitate de persoane care manifesta aceleasi interese economice. Practic, se

realizeaza un nod ca rezultat al interferentei intereselor ce apartin mai multor

categorii de persoane ce se implica în înfiintarea si functionarea unei banci

comerciale si anume:

– actionarii, ca investitori ce urmaresc a-si fructifica cât mai eficient

plasamentul pe termen lung în planul social al unei banci comerciale:

– managerii bancii, interesati în performantele bancare de exceptie, în

etalarea unor programe si a unui profesionalism elevat aflate în competitie cu cele

ale altor echipe manageriale;

– personalul lucrator al bancii, interesat pe de o parte în remuneratie

corespunzatoare, corelata cu raspunderea ce se asociaza functiei pe care o ocupa, cu

realizarile bancii în plan financiar, iar pe de alta parte în mentinerea prestigiului

institutiei si, o data cu aceasta, în siguranta locului de munca.